Arkadia ShortFest a fost primul festival de scurt-metraj la care m-am dus singură. Și asta e, cumva, foarte important pentru acest articol și pentru ceea ce urmează să povestesc. Așa cum am mai spus și aici, habar n-aveam ce-nseamnă ASF și, sinceră să fiu, nu prea conștientizam nici cât de aproape sau de departe se află Băicoi față de București, mai exact. (Hint: nu faci mai mult de-o oră cu mașina)
Primul week-end de toamnă (2-4 septembrie) a fost o mini-aventură pentru mine. Nu cunoșteam pe nimeni și nici nu prea știam cum se vor desfășura lucrurile atunci când o să ajung la fața locului, mai exact la Uzinele Camexip. Dar ceea ce pot să spun cu exactitate acum, la câteva zile după ce m-am întors, este faptul că Arkadia ShortFest m-a făcut să mă simt ca în tabără. Am avut scurt-metraje românești și internaționale, am avut chiar și un lung-metraj (faimosul Bacalaureat, în regia lui Cristian Mungiu, pe care nu mi-a stricat deloc să-l revăd), am avut workshop-uri și activități cu copii și am avut mici cu muștar.
Cred că partea mea preferată din festival au fost workshop-urile. La Multimedia Workshop, ținut de Andra Nedelcu, am făcut un poem colectiv pe două echipe și apoi ne-am „jucat” și am „dansat” ca și cum n-am fi fost niște oameni mari și am ajuns să ne cunoaștem între noi, chiar dacă inițial mă aflam într-un cerc format din 10 persoane al căror nume nu îl știam. Apoi a urmat Printmaking Workshop, ținut de Claudia Ilea, unde m-am entuziasmat ca un copil mic atunci când am văzut tuburi de culori și „mini-trafalete”. Am învățat o grămadă de lucruri despre linogravură pe care nu le știam și am plecat acasă cu un print făcut de mine.
Expoziția ArtFactory a fost o altă parte din conceptul Arkadia care mi s-a părut foarte mișto. Timp de o săptămână, artiștii invitați să expună (Vlad Bota, Andra Vlăsceanu, Claudia Ilea, Emanuela Voinescu, Florina Oprescu, Ana Toma, Flavia Popescu, Luminița Dumitrache, Răzvan Hogea, Roxana Tănase, Ariana Hodorcă, Andra Nedelcu, Smaranda Tulea, Alina Anca, Răzvan Pascu, Bogdan Topîrceanu) au stat la Camexip și au lucrat împreună la realizarea lucrărilor și la aranjarea expoziției fără ca activitatea uzinei să fie întreruptă. Lucrările au fost variații pe tema urmelor pe care omul le lasă în procesul de căutare a sinelui și (unele dintre ele) au inclus multe culori și neoane. Expoziția a fost realizată în parteneriat cu Asociația Fără Nume și are la bază conceptul curatorial ArtFactory. Cei care doresc să o (re)vadă, pot face asta între 23 septembrie și 2 octombrie la sediul Make a Point.
Selecția de scurt-metraje, fie ele din competiție sau off-comp, mi s-a părut o gură de aer proaspăt pentru orașul Băicoi. Se știe că orașele mici din România au nevoie de viață și de schimbare – și asta este fix ceea ce orașul a primit în acel week-end. Poate că m-aș fi bucurat să văd mai mulți localnici prezenți la eveniment și la proiecții, dar n-am dubii că anul viitor, la ediția a patra, voi observa mai puține scaune libere și mai multe perechi de ochi ce privesc expoziția.
Am plecat de la Arkadia cu sentimentul ăla pe care îl ai atunci când te duci în tabără și dintr-o dată ajungi la momentul plecării. Te gândești doar că habar n-ai când și dacă o să-i mai revezi pe toți oamenii pe care i-ai cunoscut acolo, încerci să-ți faci bagajul cât mai atent ca nu cumva să-ți uiți (iar) periuța de dinți în baie. Îți iei (stângaci) la revedere de la colega de cameră și verifici dacă toate memorabilia (stickere, un pix și-un ambalaj de șervețel umed din baia hotelului pe care scrie „Sejur plăcut!”) colectate în zilele de stat în tabără încă mai sunt în buzunarul de la spate al blugilor.
Fotografii de: Romina Banu
Mai multe fotografii aici.
