După un an de pauză, ne-am întors, mai mult sau mai puțin, la normalitatea pe care o știam înainte de pandemie. Și pentru că domeniul cultural din România a fost poate unul dintre cele mai afectate, cu teatre și cinematografe închise și fără concerte, am vrut să ne îndreptăm puțin atenția către artiști și creativi, majoritatea independenți, și să luăm pulsul situației.
Am cunoscut echipa Loop VR în 2018, la Internetics Interactive Expo, unde au fost prezenți cu o activare care-ți propunea să-ți testezi frica de înălțimi. Ce-ți atrăgea atenția odată ajuns în expoziție era calmul și profesionalismul cu care Andreea vorbea cu participanții.
Vizitându-le și studioul, am aflat că educația în ceea ce privește VR-ul este una dintre principalele lor preocupări. De atunci, nu au încetat să mă surprindă cu proiecte mișto.
Dar mai bine îi las pe ei să povestească.
Cum a arătat anul 2020 pentru voi?
Provocator, înfricoșător dar și plin de optimism și proiecte interesante.
Știu că ați lansat proiectul Teatru VR, odată cu piesa Zbor deasupra unui cuib de cuci, în regia lui Eugen Gyemant. Ce a însemnat asta, din punct de vedere organizațional/tehnic?
Proiectul a pornit la inițiativa Anei Maria Popa, directorul Teatrului Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe. Am fost plăcut surprinși și foarte entuziasmați. A fost o provocare din toate punctele de vedere, mai ales pentru că spectacolul a fost adaptat total pentru VR360. Adică am transpus publicul din sală direct în corpul unui personaj. Astfel perspectiva se schimbă complet, ești față în față cu actorii, trăiești povestea.
Pentru că spectacolul are o durată de peste 2 ore, acesta a fost segmentat în episoade între 5 și 15 minute. Apoi, am luat în considerare evitarea oricărui disconfort vizual al privitorului, având în vedere faptul că publicul larg nu este încă foarte obișnuit să poarte frecvent ochelari de VR.
Pre-producția a presupus o sumedenie de teste de unghiuri și perspectivă, lucrul cu actorii, cu Eugen și băieții de la tehnic. A fost o fuziune dintre teatru, VR360 și film, iar rezultatul este unul pe măsură. Nouă ne place foarte mult.
Eugen Gyemant și întreaga echipă TAM au dat dovadă de profesionalism, deschidere și un talent desăvârșit.
Ca provocări/dificultăți aș putea da exemplu partea de sunet, care la rândul său este 360. Cu o pereche de căști audio, știi din ce direcție vin sunetele de pe scenă. O alta ar putea fi tentativa de a păstra cât mai mult sentimentul de spectacol de teatru, chiar dacă vorbim de o înregistrare video 360.
Cum a răspuns publicul?
Reacția publicului a fost una bună, însă cred că va mai dura puțin până când căștile VR de calitate vor putea fi accesibile în masă, iar cele care se află într-o categorie mai mică de preț nu oferă cel mai bun mod de vizionare. Astfel doar cei care dețin deja un headset VR se pot bucura de calitatea optimă, însă este un tren care odată plecat din stație va accelera vizibil în următorii ani. Este doar o chestiune de timp până când conținutul VR360 va deveni o chestiune cotidiană.
Cum arată lucrurile acum, în 2021?
Ceva mai bine decât în 2020 din perspectiva faptului că au început să se miște lucrurile. Avem cereri legate de conținut VR, VR360 sau activări, iar recent am decis să deschidem porțile showroomului Loop VR Space și către public. Aici se pot testa experiențe deja existente sau conținutul nostru.
Puteți face un tur virtual aici.
Ce a schimbat pandemia în industria creativă?
Aș spune totul. Cel puțin mindsetul, adaptabilitatea, nivelul de optimism, a fi mai aproape de parteneri, de clienți. Să lucrăm împreună și să ne susținem reciproc. Am primit susținere și am oferit susținere, astfel reușind să rezistăm nebuniei acesteia.
Greul nu a trecut, însă nu cred că va mai fi ceva la fel. Important este să lucrăm împreună.
Ce pregătiți acum? Pe unde vă găsim vara aceasta?
Cum spuneam mai sus, deschidem porțile Loop VR Space către toți cei care doresc să pătrundă în universul magic al realității virtuale. Fie că vorbim despre publicul larg sau corporate.
La jumătatea lunii iulie revenim cu bucurie în universul Teatrului Andrei Mureșanu, unde vom înregistra un concert VR 360, iar în toamnă, tot în formatul echipei Zbor deasupra unui cuib de cuci, vom lucra la adaptarea VR360 a spectacolului Richard al 3lea.
Înregistrăm primul nostru concert VR360, iar până în septembrie susținem proiectul Eforie Colorat (Eforie Sud), unde veți putea testa puțin din TeatruVR și un tur virtual al Vilei Claudian din Eforie Sud.
Cam atât până acum, deși vara abia începe și sperăm să avem cât mai multă activitate.
Cum putem ajuta industria creativă în perioada asta? Pe bune.
Pe bune, pe bune. Share, like, engage. Dacă vă place un loc/serviciu/brand, povestiți cât mai multor persone despre asta. Nu se știe cum se leagă lucrurile. Sau puteți chiar întreba acolo unde este cazul cum puteți susține zona respectivă.
În ideea de susținere reciprocă, este loc pentru toată lumea și chiar ne putem ajuta unii pe alții. Doar să ne dorim asta.
Vă recomandăm să-i urmăriți în social media, ca să fiți la curent cu ce pregătesc în continuare. Aici Facebook, aici Instagram. Echipa e formată din Ștefan, Andreea și Bogdan.
Teatru VR înseamnă, deocamdată:
Zbor deasupra unui cuib de cuci în regia lui Eugen Gyemant. Este primul proiect VR360 pe care echipa Teatrului Andrei Mureșanu împreună cu partenerii săi, Augmented Space Agency, Loop Virtual Reality Solutions și Popas Production îl propun publicului, realizând o fuziune între arta teatrală, cinematografică și tehnologia VR360.
Zbor Deasupra Unui Cuib de Cuci este romanul scris de Ken Kesey în anul 1962. Acțiunea are loc într-un spital de psihiatrie din Oregon și are la bază studiul proceselor instituționale și al minții umane. Romanul este și o critică la adresa psihiatriei și un tribut adus principiilor umane.
Prin acest proiect pilot, Teatrul Andrei Mureșanu devine printre primele teatre din lume care se deschide către digitalizare, printre primele proiecte similare aflându-se Cirque du Soleil, dar nu numai.
Jocuri în curtea din spate este al doilea spectacol de teatru adaptat integral în VR360, tehnologie ce permite „teleportarea” directă în mijlocul poveștii, cu ajutorul ochelarilor de realitate virtuală.
În Jocuri în curtea din spate, scriitoarea israeliană Edna Mazya nu face referire doar la procesul unui eveniment real, extrem de violent, din viața unor tineri, dar analizează și mecanismele psihologice care au permis producerea lui.
Este un spectacol despre cruzime, o radiografie a psihicului adolescentin, o poveste despre patru băieți și o fată care trăiesc ultima lor zi de libertate, de copilărie, de nevinovăție. Ultima zi fără consecințe!
Spectacolul se bucură de o distribuție pe cât de tânără, pe atât de valoroasă – Cristiana Luca, Andrei Bibire, Theodor Șoptelea, Cătălin Bucur, Ștefan Mihai – şi de o scenografie specială, semnată de Răzvan Bordoș. Acum îl puteţi urmări din siguranța propriului cămin, fiind, totuși, cât se poate de aproape de personaje, fără medierea ecranului televizorului sau laptopului.
