În fiecare an, sute de tineri își înscriu lucrările la DIPLOMA, festivalul dedicat noii generații de artiști, arhitecți și designeri români. Mai exact, poți vedea într-un singur loc o expoziție a celor mai apreciate lucrări de licență și dizertație din acel an, selectate de oameni cu experiență în domeniu.
Alegerea proiectelor a fost cât se poate de subiectivă. Mi-au atras atenția fie pentru maturitate, fie prin curaj sau non-conformism, un cuvânt care mie-mi place mult. Dacă nu mă cunoașteți personal, va trebui să mă credeți pe cuvânt.
Găsiți aici și aici primele interviuri din această serie.
De data aceasta vorbim cu Mara Malinovski, licențiată în design grafic al UNArte București. Este pasionată de design editorial, design de afiș, branding, hand lettering și type design.
Lucrarea sa, Uman în Urban – categoria Artă & design textil – este o instalație artistică clasificată în estetica urâtului. Conceptul proiectului a pornit de la o proprie analiză asupra mediului urban și uman din interiorul Bucureștiului. Puteți citi mai multe despre proiect aici.
Spune-mi câteva lucruri despre tine. Când ai știut că vrei să faci design textil?
Numele meu este Mara Malinovski. Am 26 de ani, am terminat Liceul de artă Nicolae Tonitza la secția de artă murală, apoi am urmat studii de psihologie, dar am știut întotdeauna că îmi doresc sa mă întorc la o facultate de artă. În prezent am început masterul la arte textile ambientale în cadrul UNArte.
Despre mine pot sa spun sigur că îmi doresc să fiu într-o continuă evoluție. Îmi dedic fiecare moment observării realității pentru a o transpune în diferite forme de artă.
Am știut că îmi doresc să studiez designul textil din copilărie. Atunci îmi pictam și tăiam toate hainele, stricând, bineînțeles, o parte mare din ele. Am ales designul textil deoarece mi-am dorit să combin pasiunea pentru fashion și pictură. Imprimeria textilă îmbina aceste pasiuni și am dezvoltat o formă personală de integrare a textilului în instalațiile artistice și a designului vestimentar.
Cum ai ajuns la această idee ca proiect de licență?
Lucrarea de licentă a fost inspirată de orașul meu. Bucureștiul este pentru mine o sursă inepuizabilă de imagini artistice. Relația omului cu arhitectura și agitația orașului m-a fascinat întotdeauna.
Ideea principală a lucrării a pornit de la observarea oamenilor străzii, de la degradarea fizică și psihică a acestora în relație cu clădirile abandonate. Am văzut diferite similitudini dintre cele două concepte; unul din cele mai pregnante este prezența degradări fizice atât a clădirilor, cât și a persoanelor fără adăpost, abandonul fiind un punct comun.
Siluetele antropomorfe din lucrare sunt realizate din sârmă, deoarece am vrut să reprezint prin transparență goliciunea sufletească, singuratatea omului. Pe acestea am atașat formele grotești din material textil pentru a imita ulcerul varicos, o afectiune ce implică degradarea pielii – o afecțiune întâlnită des la oamenii străzii. Am ales sa exemplific orașul și clădirile prin panourile din textil pe care am supraimprimat cu sita serigrafică planul cadastral al Gări de Nord.
Ce provocări presupune un astfel de proiect?
Consider că a venit cu o serie de provocări emoționale, deoarece pentru mine o documentație validă este una în care iei contact direct, prin acestea vreau să spun că am stat de vorbă cu o parte dintre persoanele fără adăpost. Am încercat să înțeleg suferința profundă a abandonului social, a pierderii normalității, a speranței.
Cred că a fost o provocare să vin cu o instalație în estetica uratului, să pun față în față omul cu grotescul și recunosc că am avut emoții în ceea ce privește reacția publicului, dar am rămas impresionată de feedback și mă bucur ca am văzut empatie într-un subiect atât de sensibil.
Înțeleg că ești interesată de integrarea designului textil în industria de fashion. În același timp, explorezi niște teme profunde, precum dezintegrarea orașului, respectiv a sinelui, problema persoanelor fără adăpost, haosul și estetica urâtului. Ce vrei să transmită arta ta sau ce ți se pare important să spună arta ta?
Primordial pentru mine ca artist este să ofer un mesaj, să observ realitatea imediată cât și sentimentele, trăirile omului, frumosul, urâtul, mesajele ascunse într-o normalitate, cum a fost și în cazul instalației Uman în Urban. Lucrurile pe lângă care trecem în fiecare zi, dar nu mai acordăm importanță.
Îmi doresc ca arta mea să inspire, să ofere nevoia de contemplare asupra unor subiecte de cele mai multe ori umanitare. Chiar și prin designul textil și vestimentar îmi doresc să ofer un mesaj, acela că hainele ne îmbracă de cel mai multe ori personalitatea sau starea emoțională.
În prezent îmi doresc să dezvolt o linie de haine alături de asociata mea, Ioana Vilcu, inspirate de proiectul Uman în Urban unde folosim imprimeurile specifice din lucrare și nu numai, iar hainele sunt inspirate de underground-ul mediul urban.
Haosul fizic sau emoțional, probleme zilnice ale omului contemporan, dezintegrarea orașului, moartea sunt temele abordate de mine cel mai des, deoarece consider ca fac parte din noi. Omul nu este o ființă ce trăiește în armonie, dimpotrivă: se luptă cu existența, suferim, iubim, urâm, încercăm să dăm un sens vieții. Avem aceleași probleme ca strămoșii noștri, doar că suntem înconjurați de evoluție tehnologică. Ca oameni consider că stagnăm și suferim la fel. Eu încerc să surprind prin arta mea aceste suferințe constante ale omului, reinterpretându-le și dezvoltâdu-le din punct de vedere artistic.
Ce urmează pentru tine? La ce proiecte lucrezi și unde ți-am putea urmări în continuare activitatea?
Urmează să dezvolt unule dintre cele mai importante proiecte din viața mea: proiectul de master ce poartă numele Senses. Îmi propun să dezvolt obiecte vestimentare pentru oamenii hipoacuzici (persoane care suferă de slăbire a acuității auzului) și cei care suferă de orbire, care să le ușureze viața. O să îmbin tehnologia, unde voi colabora cu un inginer, și designul textil și vestimentar pentru a revoluționa noi prototipuri ce sper să schimbe cu adevărat viața oamenilor care suferă de aceste afecțiuni.
Al doilea proiect, cum am spus și mai sus, presupune dezvoltarea unui brand ce poartă numele Amor Fati, nume provenit de la conceptul filozofului Friedrich Nietzsche care se traduce prin „Iubește-ți soarta”. Un concept în care viața trebuie iubită și cu părțile ei negative și cu cele pozitive. Am ales acest nume deoarece asta îmi doresc să transmit ca artist, cu toate că abordez teme destul de profunde, încărcate de durere. Dorința mea este să le transpun în forme artistice, să le atribui pozitivism și să împingă omul la contemplare.
Pe lângă aceste proiecte urmează sa-mi vedeți si următoarele instalații artistice care abordează concepte la fel de profunde. Sper să ne auzim cât mai repede la viitoarele expoziții.
Toate acestea fiind spuse, vă rog, iubiți-vă viața!
