Acum ceva timp, pe vremea când încă mai deschideam TV-ul, mă uitam la Bravo, Ai Stil! cu maică-mea. Nu voi vorbi despre BAS azi. Ideea e că la un moment dat, un prieten mi-a recomandat să mă uit la RuPaul’s Drag Race. Mi-a zis că e mai fain. Am avut atunci o încercare de a mă uita, dar nu m-am mai uitat, probabil mă plictiseam. După o perioadă de timp, am auzit și de Sissy That Walk, o melodie de-a lui Ru.
Am ascultat-o o perioadă mai lungă de timp (bad-ass bitch) și universul a făcut să dau de ea, din nou, în carantină. Atunci am avut un click și mi-am zis că trebuie să mă uit la serial. Și așa am ajuns să mă uit.
Sunt conștient de faptul că nu toți știu cine e RuPaul sau ce înseamnă să faci drag, and that’s ok; nici eu nu știam. RuPaul este un drag queen american (pe lângă solist, actor etc) care a început să fie din ce în ce mai cunoscut prin anii ’90, datorită drag performance-urilor lui, dar mai cu seamă datorită reality show-ului RuPaul’s Drag Race.
Ok, dar ce înseamnă să faci drag?
Teoretic, să fii travestit înseamnă să interpretezi un rol opus sexului tău. Practic, oricine poate face drag. Doing drag is not just curly hair and some make-up on. În principiu, despre asta este RuPaul’s Drag Race: despre ce înseamnă să faci drag.
Pentru cei nefamiliarizați sau ușor lezați de concept, aș vrea să fac o comparație scurtă a show-ului american cu un show destul de cunoscut de la noi, adică.. *drum sounds*… Te cunosc de undeva. Yes, girl.
Show-ul în sine reprezintă ceea ce înseamnă să fii travestit, mai mult sau mai puțin. Mă bucur de faptul că show-ul a fost destul de bine acceptat de către români. Ceea ce probabil nu știau ei este faptul că prin lume sunt zeci de mii de drag queens/kings care lucrează în showbiz.
O chestie pe care am învățat-o din show-ul lui Ru este că drag is fun, drag is confidence. Prima dată când m-am uitat la show a fost kinda weird, mai ales când nu ești atât de familiarizat cu ideea de travesti. Recunosc faptul că primul sezon este cam ciudățel, mai ales pentru că a fost primul și nimeni nu știa dacă va prinde sau nu. Mulți prieteni mi-au recomandat să încep cu sezoane de la 5 încolo, dar eu am vrut să încep cu începutul; există referințe pe care le vei înțelege mai bine dacă te uiți cronologic. A fost greu să mă acomodez cu show-ul în sine dar nu am renunțat să mă uit. Știam că va fi mai mult decât în trailer. Show-ul în sine nu este doar despre a câștiga titlul de Americas Next Drag Superstar, cât despre having fun and sharing emotions.
Eram destul de down când am început să mă uit, dar îmi plăcea să mă uit; mă făcea să mă simt bine. Presupun că doar ideea de a face o schimbare sau de a interpreta un personaj te face să uiți pentru un moment de tine. Doing drag este o altă formă de refugiu. E destul de greu să definitivezi noțiunea de drag, când poate însemna atât de multe. Drag-ul nu are limite: oricine poate face drag. Recent, o tipă care este fotograf și-a făcut un cont de insta doar pentru drag, and I was like Yes, honey, work it!
Mă gândeam la faptul că poate cei care fac drag sunt lași pentru că nu se pot afirma așa cum o fac prin drag. Când am încercat, am realizat că de fapt drag-ul e ceea ce îi fac pe performeri să fie inspired & self-confident. Am avut o putere foarte ciudată; e ca și cum poți face orice vrei tu, pentru că nu mai ești tu. Îți poți permite să faci voguing sau să-ți exprimi feminitatea/masculinitatea într-un fel prin care nu ai putut până acum.
Termenul de drag queen poate fi destul de confusing atunci când ne raportăm la persoanele transexuale. Transgender/transexual este un termen folosit pentru a indica o persoană care are o identitate de gen diferită de cea pe care o are la naștere. Este un termen general care acoperă numeroase posibile identități de gen. Unele persoane transgender se identifică ca fiind sexul „opus” față de sexul lor la naștere, alții au o identitate de gen care include atât masculinitatea, cât și feminitatea (de exemplu, cei care sunt genderqueer sau genderfluid), iar unii se identifică ca niciunul dintre ei (cei care sunt agender).
Dragul este cel mai frecvent asociat cu bărbații gay care devin un personaj feminin prin haine, make-up, peruci, etc. Femeile pot fi, de asemenea, drag kings. În contextele LGBTQ+, dragul este folosit ca o modalitate de a explora genul. Este adesea înțeles ca o descompunere a limitelor masculinității și feminității. În unele piese de teatru sau seriale/filme, dragul este folosit pentru a satiriza un anumit personaj. E mult mai fun să vezi un bărbat interpretând un rol de femeie.
Pentru a înțelege mai bine, vă voi da un exemplu: Monica Beverly Hillz este o fierce drag queen din sezonul 5 al RuPaul’s Drag Race. Pe parcursul show-ului, a recunoscut faptul că este o femeie transgender, ceea ce a creat destul de multă confuzie. La finalul sezonului, în Reunited (episodul în care se întâlnesc toți pentru a discuta despre întreaga experiență), a fost întrebată dacă o femeie trans poate fi și drag queen în același timp. Evident, răspunsul este da. ″Drag is what I do, trans is who I am. ″
RuPaul’s Drag Race m-a făcut să realizez cât de amazing, glamorous and charismatic pot fi acele drag queens. Libertatea de a face drag i-a salvat pe mulți drag performeri. Iar show-ul, cum am mai spus, nu e doar despre drag, iar drag-ul nu e doar despre niște țoale pe care le pui pe tine. Este despre povești. Cum ar fi, de exemplu, povestea Onginei, o concurentă din primul sezon, care a câștigat o probă în care trebuia să facă o reclamă pentru a vinde niște cosmetice. Fondurile strânse din vânzări, teoretic, erau redirecționate către o asociație care susține persoanele cu H.I.V.; a câștigat proba și a mărturisit că trăiește cu H.I.V. de ceva timp. Ce mi-a rămas în cap a fost cât de mult se bucura de viața ei – life’s a celebration, după cum spunea ea. Niciodată n-am să pot să uit cât de marcant a fost momentul ăsta pentru mine. Sau povestea lui Roxxxy, una dintre finalistele sezonului 5, care a fost abandonată într-o stație de autobuz de către mama ei când avea 3 ani.
Eu am ajuns să fiu mai curajos, mai self-confident și true to myself. Pe parcursul sezoanelor, vor fi multe povești de viață, unele mai traumatizante decât altele. De asta vă recomand să vă uitați și să aveți răbdare.
Am învățat că poți avea o familie, chiar dacă propria ta familie te respinge. Comunitatea LGBT este o familie, acele drag houses sunt o familie, până și prietenii tăi sunt tot o familie. Pentru fiecare există un loc în care aparținem. Și nu suntem singuri, chiar dacă uneori pare că suntem. M-am uitat și la Paris is burning, un documentar despre balurile care se organizau și despre cum era dragul prin ’90. Erau aceste baluri la care puteai merge și puteai câștiga premii, în funcție de categorii și concurența dintre familiile care s-au format. Drag mother, drag daughter. Spreading the legacy. Mă bucur că există House of Dacia și că există drag queens care sunt atât de curajoase încât să se afirme în fața lumii. Love these fierce girls.
Sunt conștient de faptul că nu știu extrem de multe despre drag culture, sau pop culture, sau LGBT culture, dar am vrut să arăt cât de charming este să faci drag. Feel the fantasy, b*tch. Drag is for everyone. Be a badass and hit the runway. Atât timp cât te face să te simți bine, de ce să n-o faci?
And remember: if you can’t love yourself, how in the hell are you gonna love somebody else?
