Ajuns la a 6-a ediție, festivalul de film Super e deja o prezență obișnuită și recunoscută în lumea festivalelor naționale. Pe lângă meritele festivalului în sine, de altfel singurul loc unde poți vedea filmele unor adolescenți din toată lumea, adică ai șansa să vezi o artă care prinde contur în fața ta, care promite să se dezvolte și, cine știe, poate peste câțiva ani vei putea spune că tu ai fost printre cei care au văzut primul scurtmetraj al unui regizor ajuns faimos, mai este ceva ce cred că a adus Super: un interes crescând în direcția cinematografiei dinspre adolescenți. Poate că interesul ăsta a existat mereu pe undeva, dar Super l-a scos la lumină, a făcut ca „Oau, cum ar fi să fac și eu un film” să se transforme în „Haideți să facem un film!”. Și problemele legate de buget, echipă, camere performante și greu de obținut au fost date deoparte, în fața creativității, atât în ce privește scenariile, cât și soluțiile găsite de fiecare pentru a-și duce ideea la bun sfârșit.
Și pentru că deja edițiile devin din ce în ce mai complexe și programul mai lung, am aruncat și noi un ochi pe filmele de anul acesta și avem câteva recomandări de filme care nu trebuie ratate:
Toto își urmărește prietenii prin cartierul în care trăiesc, Ferentari, și în viața lor de zi cu zi și, pentru că el este și cameraman și regizor, fiecare din ei se dezvăluie deschis în fața camerei, ca în fața unui prieten. Filmul depășește stadiul de documentar, compunându-se într-un fel de jurnal foarte personal, în care întâmplările vieții, bune sau rele, sunt povestite deopotrivă cu sinceritate și umor. Ferentariul este un subiect care a mai atras proiecte, dar acesta este un documentar cum nu vedeți prea des, care demonstrează în primul rând o maturitate regizorală și trece dincolo de clișeele arhicunoscute, arătând cartierul din perspectiva unor copii și adolescenți așa cum este și, mai ales, așa cum îl văd ei, nu alte persoane venite din exterior.
Saturn și Venus sunt prieteni vechi în Și plantele filosofează (r: Patricia Suciu, Ștefan Iordache, Sara Pongrac), beau împreună pahar după pahar, discută, se ceartă, Venus e nemulțumită până ajunge la numărul corect de pahare băute ca să poată fi ea însăși, iar povestitorul este, poate, cel mai interesant personaj.
Iubirea se manifestă sub multe forme și fiecare cuplu e diferit. Pentru personajele din Al doilea atac la brutărie (r: Mihai Feflea), un jaf armat este soluția de a scăpa de un blestem. Relația modernă când digitală când reală capătă un aer SF și neliniștitor în chat.txt (r: Alexandra Dumitrana, Ingrid Enache), unde distanța de la dragoste la ură este de un buton.
Mihai-Vlad Acatincăi m-a impresionat de anul trecut cu animația și desenul său, în stilul anilor ‘40, așa că nu aș putea să nu menționez noul scurtmetraj cu care vine la Super, Three on a Match. Un urs încearcă să joace golf, însă reușește să își supere și companionii și pe o coțofană care nu se lasă intimidată. Dar soluții pentru a câștiga un joc sunt multe, și dacă nu intră mingea în gaură, se poate muta gaura, discret, când nu vede nimeni. Stilul cuceritor de desen și muzica perfect ritmată tuturor întorsăturilor de situație transformă scurtmetrajul în 5 minute de efervescență și entuziasm care se transmite și la public.
Dacă ajungeți la competiția internațională nu ratați Untold Stories (r: Emma Cooper), un scurtmetraj în care trei persoane vorbesc despre momente care le-au schimbat viața, într-un fel sau altul, și al cărui final m-a cutremurat până în măduva oaselor.
Competiția internațională mai vine și cu multe animații, toate bine făcute, dintre care o să vă zic despre The Book Club (Tobias LaMontagne), care are o imagine gândită până la cele mai mici detalii și cele mai drăguțe personaje de stop-motion care împărtășesc o poveste de dragoste înduioșătoare, iar pe restul vă las să le descoperiți voi.
Se vor proiecta și filmele câștigătoare ale Super Pitch 2017, Hands, de Sara Pongrac, un eseu vizual despre simțire și sunet și Ce văd când închid ochii (r: Karina Bălan), care urmărește un fragment din viața a două prietene, istorisit printr-un dialog atent construit, uneori tulburător, dar care emană, totodată, o liniște și o căldură care te fac să te simți foarte aproape de personaje și de viața lor.
În cadrul secțiunii Incidental Politics sunt abordate teme importante și foarte relevante pentru lumea contemporană, de la descoperirea identității sexuale sau religioase (Gruvjum, r: Anca Cionca), la acceptarea refugiaților (The Road, r: Konrad Puchalski) și problema cyberbulling-ului (Catfish, r: Mehdi Bayramloo). Chiar și o revoltă împotriva băncilor incomode dintr-un parc de șahiști se poate transforma într-o meditație filozofică legată de lume și direcția în care se îndreaptă ea (Până murim, r: Vlad Sili).
La Super regizorii nu se sperie de lipsa resurselor, ci se aruncă înainte cu hotărâre, determinați să-și inventeze propriile povești, să documenteze, să realizeze singuri stop-motion-uri, să facă filme cu orice preț.