De obicei, încep fiecare articol pe care-l scriu cu o cercetare amănunțită și o mantra de obiectivitate. Obiectivitatea o pierd de regulă după primele cuvinte, probabil pentru că aici la Dissolved Magazine nu sunt obligat să scriu despre ceva, ci îmi aleg eu subiectul, așa că de regulă scriu despre ce mi-a plăcut așa de mult încât trebuie să scriu despre el. Nu pot să scriu despre Cinemascop decât în contextul în care eu cred și simt că este o mană cerească în Dobrogea. Să vă zic de ce; am locuit în Constanța aproape toată viața (de 27 de ani). E un oraș sufocant, e o regiune sufocantă. Când ajunge în Tomis exilat, Publius Ovidius Naso scrie: „Aici nu-i belșug de cărți care să mă atragă și din care să-mi hrănesc mintea; în locul cărților răsună arcul și armele. Nu-i nimeni ale cărui urechi ar putea să-mi înțeleagă poeziile, dacă i le-as citi.” Vara e plin de turiști cu problemele cauzate de ei, iar în restul anului totul parcă e mort. În România de sud-est cultura de regulă merge în mână cu festivale… ei bine, care nu prea au legătură cu ceva cultural. În ultimii ani, parcă se mișcă ceva. Avem un festival de teatru antic (singurul din România de altfel) numit Miturile Cetății, avem un mic festival de filme scurte, Fiesta del Cine, avem Anonimul în Sf. Gheorghe, dar sudul litoralului este gol de asemenea exprimări culturale. Pe lângă Vama Veche, restul stațiunilor sunt triste, o comparație urâtă față de perioada comunistă, unde zona noastră era un centru important de rețele cinematografice; faimoasele grădini de vară. În 1970, în județul Constanța activau aproximativ 130 de cinematografe. La actualul moment, toate sunt niște ruine, niște vestigii uitate. În afară de una. Grădina de vară din Eforie Sud.
(carte poștală din arhiva Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța)
Pot să presupun că toți cunoașteți Centrul Ceh? Eu îl cunosc doar din social media, uitându-mă cu jind la evenimentele organizate de ei și cu invidie la cei ce pot să se ducă. Ei bine, acum chiar am ocazia să fac asta. Centrul Ceh, cu sprijinul Primăriei Eforie şi al RADEF România Film au renovat grădina de vară și o vor deschide pentru 5 zile în cadrul festivalului Cinemascop. 5 zile, 6 filme, ateliere pentru copii de desen, pictură și modelaj, bere cehă gratis. Dar să ne concentrăm pe ce ne interesează, filmele.
Ever Been To The Moon (dir. Paolo Genovese, 2015) este povestea lui Renzo, un fermier realist și practic din Apulia, a cărui fermă este moștenită de către Guia, un jurnalist de modă. As We Were Dreaming (dir. Andreas Dresen, 2015) este o ecranizare după un roman de Clemens Meyer, care urmărește 3 băieți din Germania de Est ce-și urmăresc visurile în perioada timpurie a unificării. Acum, dacă sunteți ca mine și treceți printr-o criză a vărstei de mijloc, Acasă La Tata (dir. Andrei Cohn, 2015) este pelicula perfectă; Robert se mută înapoi la tatăl său și noua sa concubină. In The Fade (dir. Fatih Akin, 2017) este probabil cel mai cunoscut din listă; un film despre tensiunile crescute în Germania, unde Katja își pierde soțul și fiul într-un atentat cu bombă. Heavenly Shift (dir. Márk Bodzsár, 2013) este o comedia neagră, influențată de Tarantino sau frații Coen, o relatare a aventurilor a unui supraviețuitor al masacrului din Sarajevo în postura de paramedic în Budapesta. Și ultimul (but not least), Charleston, debutul lui Andrei Crețulescu, care va fi prezent la vizionare.
N-aș vrea să trag o concluzie momentan, să nu fiu acuzat de favoritisme, dar dacă ești pe litoral, cred că este un eveniment not to miss. Totodată, e primul festival de film la care mă duc, așa că vă aștept acolo.
