Ediția a unsprezecea One World Romania este una promițătoare, ce ne așteaptă cu peste 70 de documentare, 180 de proiecții în 8 locații partenere și peste 100 de invitați. Programul conține documentare pentru toate gusturile, printre secțiuni numărându-se și Politicile sexului (LGBTQ), Arta care mișcă lumea, Jurnalele lui Jonas Mekas, Kazuo Hara și Sachiko Kobayashi – o retrospectivă, Caut țară și multe altele. Deci, practic, nu prea vedem un motiv pentru care ați rămâne acasă în perioada 16-25 martie.
Mai multe informații despre ediția de anul acesta a festivalului, invitați și program puteți găsi pe site-ul One World Romania.
Până începe festivalul, ar fi bine să ne facem un wishlist, căci programul e complex și zilele se scurg repede. Noi vă recomandăm să vă îndreptați privirile către una din secțiunile noastre preferate de anul acesta. Ce ne învaţă documentarele din categoria Cultura protestului la One World Romania e că abuzul de putere nu vine niciodată ca o surpriză – aşa că nici revoltele nu ar trebui să fie una. Selecţia de documentare oferă un insight despre cum se coagulează protestele în diferite colţuri ale lumii, punând în lumină importanţa unificării, precum şi puterea unei idei împărtăşită de o masă de oameni.
L’Assemblée (2017), r. Mariana Otero
Mai 2016. Legea El Khomri e dezbătută în Adunarea Națională. Răspunsul clasei muncitoare nu poate fi decât revolta, și așa se umple Piața Republicii din Paris de oameni care vor să-și scoată dinții corporațiilor din piele și să se împotrivească mașinațiilor capitalismului. Totul se petrece paşnic, într-un Nuit debout, în care protestatarii îşi inventează noi moduri de organizare şi exercitare a democraţiei, încercând să materializeze schimbarea pe care şi-o doresc cu atâta ardoare.
Camera nu iese din perimetrul protestelor nici măcar preț de o secundă. Piața Republicii devine un laborator al schimbării, unde oamenii dezbat idei și se educă reciproc. E doar vorba de mulțime: mulțimea ca plânset al țării, mulțimea ca școală de democrație, mulțimea ca braţ care te ridică de jos și te protejează de violența fără sens a poliției.
Ce face L’Assemblée special în această categorie? Felul în care masa de protestatari e prezentată ca o comunitate, dar şi înţelegerea şi organizarea creativă pe care o găseşti acolo. (trailer)
A Cambodian Spring (2017), r. Chris Kelly
Lăcomia corporaţiilor vine de departe, din capitală, şi ajunge în sate, gonind păsările din copaci şi murdărind apele şi cerul. „Soon, all the poor people will be gone. Only the rich will be left.” O mamă priveşte lacul lângă care se joacă copiii ei, un fundal pitoresc de care ştie că va trebui să se despartă curând. Presaţi de ameninţarea evacuărilor, sătenii iau hotărârea de a-şi mărturisi problemele în faţa unui judecător. Conflictul durează şase ani.
Se nasc eroi şi speranţe, iar autorităţile răspund şi ele din ce în ce mai dur. Sătenii învaţă de la vecinul lor călugăr cum să vorbească în instanţă, ce să filmeze şi cum să îşi documenteze suferinţa cu ajutorul telefoanelor. Nici nu ştii ce e mai impresionant: dorinţa lor de a proteja singurele lucruri pe care le au, sau ignoranţa politicienilor, care i-ar fi arestat pe toţi dacă ar fi avut posibilitatea.
Sunt momente în care te gândeşti gata, sătenii au câştigat, deci ar trebui să se termine filmul, dar clasa de sus refuză să renunţe. Subterfugiile lor devin din ce în ce mai greu de crezut pentru audienţă, iar imaginile suferinţei sunt foarte intense.
Ce face A Cambodian Spring special în această categorie? E personal; emoţionează. Nu e doar o radiografie a protestelor, ci şi a dezastrelor care le-a provocat, la care cameramanul a fost martor şi veţi fi martori şi voi. Vezi cum oamenii sunt asupriţi, agresaţi, suferă, şi devin mai mult decât nume în buletinul de ştiri. Devin personaje cu care empatizezi şi îţi doreşti să câştige. (trailer)
Before My Feet Touch The Ground (2017), r. Daphni Leef
Ce a provocat protestele din Tel Aviv a fost scumpirea iraţională a chiriilor. În spirit paşnic, locatarii şi-au părăsit apartementele şi şi-au montat corturile în centrul oraşului. Probabil că nu ar fi fost acolo fără Daphni Leef, care a sesizat problema, a creat un eveniment pe Facebook şi a împrăştiat awareness. Astfel, a încetat să fie cunoscută ca editorul unei emisiuni TV, ci ca imaginea revoluţiei, vocea care condamna autorităţile şi care le oferea putere oamenilor în impas.
Ce face Before My Feet Touch The Ground special în această categorie? Îţi arată cum e să conduci o revoluţie. În timp ce celelalte filme oferă o imagine de ansamblu asupra protestelor, Before My Feet Touch The Ground se concentrează pe evoluţia lui Daphni ca lider, dar şi pe piedicile şi reprezentările greşite fabricate de mass-media. (trailer)
Festivalul One World Romania are loc anul acesta între 16 și 25 martie, la Cinema Elvire Popesco, Cinema PRO, Cinemateca Union, Cinemateca Eforie, Cinema Muzeul Țăranului, MNAC, ARCUB, Rezidența BRD Scena9 și Apollo111. Biletele sunt disponibile aici. Informații despre ediția din 2017 a festivalului puteți găsi aici, aici și aici.
