De la 2013 AM la 2023 PM: tumblr, muzică și fantezia unei generații

Avatar
august 31, 2023
8 min read

Reblog.

Reblog. 

Post.

Repeat.

Sau coping mechanism-ul de gestionare a emoțiilor pentru young millenials și old gen Zs undeva în 2014, când eram poate prea mici ca să înțelegem cu adevărat stările pe care le trăiam. Sau poate tocmai, înțelegeam prea bine.

Early 2010s ne-au conturat personalitatea și felul în care vedem viața, zic eu, printr-un filtru VSCO, poze cu nori și colanți-galaxie. Dr.Martens, American Apparel și Forever 21 sunt doar puține dintre exemplele de branduri omniprezente la vremea aceea în viața noastră, cel puțin în ecranul laptopului din camera noastră de acasă. Branduri pe care le voiam pentru starea de reverie pe care o vindeau, din dorința de a fi cool, edgy și tumblr girl like.

The Tumblr Era, reinvocată pe TikTok încă de anul trecut, a fost perioada de vârf a internetului în care social media însemna o modalitate de exprimare a sinelui, poate mai mult decât astăzi. Pentru că pe Tumblr viața nu era perfectă și oamenii păreau mai reali decât în reels-urile de acum, la fel cum poveștile pe care le scriau erau și ele mult mai autentice decât stories-urile la care ne uităm zilnic pe instagram. În plus, pe lângă toate aceste branduri, obiecte și imagini care au devenit amintirea comună a milioanelor de tineri din întreaga lume, muzica este cea care a definit la rândul ei ceea ce însemna Tumblr pentru noi.

Muzica era și cea mai accesibilă formă de escapism, care în combinație cu fotografiile și mesajele de atunci, a format mixul perfect pentru un cocktail soft grunge – băutura culturală preferată a adolescenților douămiipaișpenieni. La prima vedere, artiști precum Lana del Rey, Arctic Monkeys, The 1975 și The Neighbourhood, pentru persoanele nefamiliarizate cu ei (deși, dacă la vremea aceea nu erați acolo pe internet, unde erați???) nu înseamnă nimic. În schimb, pentru mulți dintre noi aceste nume aprind un beculeț luminos ca un bliț al aparatelor foto instantanee pe care ni le doream cu disperare acum 10 ani. Și pe care probabil le avem acum. Oricum, nu a fost doar o fază… și îi ascultăm în continuare. Cel puțin, concertele Arctic Monkeys de anul trecut de la Summer Well și The 1975 de anul acesta de la ROMEXPO mi-au hrănit mie și altor mii de tineri de vârsta mea adolescentul interior care acum trăiește toate acele versuri pe care atunci doar le cânta, imaginându-și cum o să arate viața de adult.

Arctic Monkeys’ AM sold us an aspirational dark fantasy of adulthood, spun cei de la I-D Magazine, album care anul acesta împlinește 10 ani. Lăsând la o parte golul în stomac resimțit la pronunția numărului zece, aniversarea AM este un prilej pentru a comemora o perioadă în care frica, anxietatea și dragostea încăpeau într-un blog post pe Tumblr, iar tot ce trăim astăzi părea a fi undeva în viitor, foarte departe.

Estetica Tumblr-istică s-a format cumva în jurul intensității tuturor stărilor de spirit, de la tristețe absolută până la fericire extremă. Muzica era liantul dintre noi, cei umani, și proiecția unei vieți pe care ne-o închipuiam, la mare distanță de orașele pe care nu le vezi la televizor în care locuiam. 

Viața reală în anii adolescenței nu seamănă cu cea din filme, iar muzica era acolo ca să ne țină de mână în timp ce ne lega la ochi, ca să nu mai vedem, dar pentru prima oară, să simțim. Și-așa, am început să creștem dând scroll prin această platformă construită pe o fundație de artă, literatură și apartenență la o comunitate online, toate în fundalul unor melodii care contribuie în continuare la simțul nostru asupra existenței umane.

Pe de o parte, AM era al cincilea album al formației Arctic Monkeys, în timp ce The 1975 era albumul de debut al trupei cu același nume. Pe-alocuri asemănătoare dar în esență diferite, le consider ca fiind la fel de actuale astăzi ca acum 10 ani.

În accepțiune proprie, AM te poartă printr-o oglindire a unei iubiri parțial ideale și care scârțâie pe-alocuri, ca o casă veche în care abia te-ai mutat. Alex Turner vorbește despre nopți nedormite prin care ne târâm plini de dorință și cerșind puțină iubire din locuri în care ușile s-au închis de ceva vreme. Laitmotivul nopții este prezent în aproape toate melodiile de pe album, începând cu single-ul Do I wanna know, care a intrat direct în A-list-ul certified by Tumblr, mai ales prin videoclipul devenit viral la acea vreme. Versurile vorbeau pentru noi, ne făceau să înțelegem sau măcar să ne imaginăm dialoguri ale unei relații la douăzeci de ani, când cel puțin acum zece ani, părea că vom percepe altfel ceea ce ni se întâmplă. Cred că încă mai avem multe de explorat, dar la momentul respectiv I dreamt about you nearly every night this week și The nights were mainly made for saying things that you can’t say tomorrow day erau versurile-cheie care ne poziționau pe un panou al copiilor mari pe Tumblr, care știu mai bine cum stă treaba asta cu dragostea. Cei de la I-D magazine au plasat acțiunea din album undeva între anii 50 și viitor, unde fetele poartă knee socks și băieții geci de piele, îndrăgostindu-se în timp ce dansează împreună într-un pub. Această imagine romantică a unei relații toxice în definitiv, dacă am analiza versurile în profunzimea lor, a însemnat pentru mulți dintre noi idealizarea conceptului de viață romantică adultă sub umbrela artisticului, a hiperbolei. 

Dacă Arctic Monkeys erau deja în 2013 artiști consacrați, cu 11 ani de activitate, The 1975 au venit ca un val fresh în noua eră soft-grunge, lightly emo și pop-rock. Când în AM se cânta despre iubirea dintr-un viitor puțin mai îndepărtat, în albumul de debut al celor de la The 1975 sentimentele erau mai apropiate de prezentul temporal al adolescenților. La rândul lor foarte tineri, The 1975 vorbeau pe limba Tumblr-iștilor care găseau în social media un remediu pentru această viață reală despre care vorbeam mai sus.

Acest comentariu de pe youtube mi-a plăcut foarte mult: 

Amintirea generală a fandomului este că această trupă ne înțelegea, știa că să fii adolescent e înspăimântător. Poate unul din imnurile perioadei 2013-2016, Robbers – primul single de pe albumul de debut, prezintă într-un mod cinematic și romantic toate problemele cu care te confrunți când ești tânăr: relații toxice, abuz de substanțe și comportamente deviante. E momentul în care vrei să te schimbi, să te îndepărtezi de tot ceea ce ieri era sfera de confort și să cauți probleme. But if you just take off your mask, you’d find out everything’s gone wrong. În videoclipul melodiei, Matty Healy și iubita lui sunt un cuplu de hoți, o referință clasică la idila Bonnie & Clyde, portretul iubirii în care nimic din jur nu mai contează, doar a fi împreună. A da jos masca simbolizează renunțarea la jaf și a te expune, ceea ce este o metaforă pentru a renunța la relația lor și a se concentra pe ei înșiși. Abia atunci vor afla că se află într-o relație toxică în care de fapt, își fură reciproc fericirea. (Genius lyrics)

Versul următor, now everybody’s dead, poate să ne transmită că nimeni nu mai este cine a fost și că toți s-au schimbat. Același sentiment cu care ne confruntăm când trecem de la copilărie la adolescență și mai târziu la maturitate; tot ceea ce știam nu mai e la fel și inclusiv noi suntem alte persoane.

Cred că succesul Robbers a fost oferit de sentimentul transmis, unul de pură nostalgie asupra timpului care nu se va mai întoarce niciodată. Acum 10 ani, când unii dintre noi aveam 12-13 ani, melancolia aceasta era indusă de teama care vine odată cu conștientizarea că într-o zi, viața pe care o știm va fi total diferită, iar viața pe care o vom avea nu va semăna deloc cu ceea ce ne imaginam. Pe scurt, teama de a fi om mare, orice ar însemna om mare.

În altă ordine de idei, farmecul The 1975 a venit nu doar prin starea de spleen, ușor bacoviană, ci și prin reducerea incertitudinii cu privire la problematicile și întrebările tipic adolescentine. There’s only minutes before I drop you off / All we seem to do is talk about sex – curiozitatea și atracția dintre două persoane duc mereu la aceeași discuție, privită ca un subiect tabu și stânjenitor în viețile noastre juvenile. Totuși, ce mi-a plăcut întotdeauna la melodia Sex de pe albumul lor este inocența și awkwardness-ul care ne arată că e normal să nu știi de la început totul despre o relație și că sentimentele se înțeleg odată cu timpul, nu dintr-odată. Atracția, dragostea – sunt ciudate, tocmai pentru că sunt între oameni. Nu sunt perfecte și nici nu ar trebui. Iar asta era tot ceea ce voiai să auzi când stăteai noaptea cu căștile în urechi întins pe pat, gândindu-te la persoana pe care o plăceai. 

You’ve got your tongue pierced anyway

You in your high tops any day

You in your skinny jeans anyway

Important de subliniat este și partea aceasta din outro, pe care o consider esențială în definirea esteticii tumblr core: piercinguri, Converse înalți și blugi strâmți – asociate cu rebeliunea și ideea de cool kid, au avut un impact socio-cultural imens pentru adolescenții de atunci. Moda a fost întotdeauna o metodă de exprimare vizibilă, palpabilă, a personalității, iar The 1975 au contribuit la rândul lor cu o cărămidă la casa în care aveau să crească milioane de adolescenți aflați în căutarea unui simț al apartenenței.

După zece ani, privim în urmă și revenim la aceste albume în speranța că realitatea lor, acum pe jumătate distopică și pe jumătate a noastră, va deveni un spațiu care există cu adevărat și este în totalitate al nostru. Viața pe care o căutăm în căști în autobuz este tot o metodă de escapism, de această dată de la jobul 9-to-5 și de la vinerile petrecute singuri în apartament. 

Un lucru e sigur, invocarea Tumblr într-o eră a TikTokului ne arată că ne vom întoarce mereu la ceea ce iubeam cândva, din dorința de familiaritate. În teorie, nu mai suntem adolescenți, dar pe interior, cred că putem păstra ceea ce Arctic Monkeys, The 1975 și alți artiști Tumblr-ificați ne-au oferit: o ușă sigură pe care să intrăm când ne e simțim singuri, iar anxietățile nu mai încap în gențile și în hainele pe care le-am cumpărat. Pentru că încă o dată, totul e despre ceea ce simți și nu despre ceea ce vezi.

Și să nu uităm, când ne întoarcem în realitatea noastră: reblog, reblog, post, repeat.

Surse

https://i-d.vice.com/en/article/jg5dbx/arctic-monkeys-soft-grunge-am-tumblr

https://www.vogue.com/article/2014-tumblr-girl-aesthetic

https://genius.com/The-1975-robbers-lyrics

Ilustrații de Sabrina Dâscă

Categorii:
Avatar
Miruna Marcu

Cele mai noi articole

F Read More

Teatrumai 22, 2024

Festivalul Aproape – un loc de intersecție între cultură și comunitate

Festivalul Aproape este un eveniment cultural organizat în mare parte de actori din Baia Mare, ce durează 8 zile și care a ajuns anul acesta […]

B Read More

Teatrumai 20, 2024

Bacău Fest Monodrame 2024

În perioada 9-13 mai, Teatrul Municipal „Bacovia” a organizat cea de-a XXX-a ediție a Bacău Fest Monodrame. Anul acesta, din selecția festivalului au făcut parte […]

D Read More

Artă vizualămai 7, 2024

“Doar cu tine” în căutarea copilului interior

Proiectul meu, Doar cu tine, este o carte care are ca scop conștientizarea sinelui prin întâlnirea cu copilul interior, sub forma unei povești fantastice. Cele […]

N Read More

Teatruaprilie 17, 2024

Niște oameni mici – Hedda Gabler (r. Thomas Ostermeier), TNB

Privite în oglinda care reflectă aproape fiecare centimetru al spectacolului „Hedda Gabler” regizat de Thomas Ostermeier la TNB, personajele lui Ibsen par mici. Gesturile, salturile, […]

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.

Sau caută un cunvânt cheie