Ciro Guerra aduce un omagiu practicilor amazoniene pierdute urmărind povestea relației dintre Karamakate, un șaman amazonian, și doi oameni de știință, care au lucrat împreună timp de 40 de ani pentru a găsi o plantă sacră și vindecătoare. Embrace of the Serpent este o dramă despre efectele colonialismului european asupra Amazonului. Se desfășoară în două perioade istorice diferite și dispune de un scenariu elaborat, fiind un film inteligent și sensibil, asamblat cu o mare grijă.
Teritoriul ostil al junglei amazoniene pune la încercare, în planuri temporale diferite, atât la nivel fizic cât și psihic nevoia de cunoaștere a celor doi oameni de știință (Theo von Martius în 1909 și Evan în 1940).
Karamakate (Nilbio Torres) este ultimul supraviețuitor al tribului său și este cel care îi poartă într-un voiaj psihedelic pe cei doi, la diferență de 30 de ani, în căutarea unei plante rare și sacre-Yakruna.
Yakruna reprezintă centrul cunoașterii, devenind pentru toți salvarea spirituală dar și trupească. În timpul calatoriei lui Martius ( Jan Bijvoet), planta sacră este abuzată de oameni nevrednici, împotriva tradiției locale; Karamakate, furios, distruge orice urmă a ei. Există observații clare cu privire la materialismul și vanitatea europenilor (Theo insistă asupra păstrării tuturor cercetărilor și documentelor sale cu el, chiar și atunci când pășesc pe pietre alunecoase lângă un râu). În incapacitatea de a da drumul bunurilor sale pentru a putea continua călătoria, Karamakate este nevoit sa îl elibereze de povara materială cu forța, continuând administrarea tratamentului, the sun’s semen (o pudră albicioasă posibil halucinogenă extrasă din Virola oleifera) acesta fiindu-i suflat pe nări.
În timpul expediției botanistului Evan (Brionne Davis), Karamakate (îmbatranit ce-i drept, jucat de Antonio Bolívar) acceptă să îi ofere ajutor pentru a-i arăta calea aflării unor adevăruri fundamentale, dar și pentru a-și găsi vindecarea proprie. refuzând să devină un chullachaqui (un termen nativ pentru „spirit gol”). Scopul lui Evan este acela de a finaliza cu succes expediția lui Theo, însă in scopuri greșite, mascând adevăratul motiv al călătoriei.
Unul dintre deliciile principale ale filmului este paralela fină dintre cele două expediții – atât calatoria celor doi savanți în necunoscutul amazonian cât și drumul șamanului în cele două ipostaze temporale, denotă nevoia de abandonare a mândriei și egoului în favoarea cunoștiințelor sacre. Filmul este un concept original, remarcabil în execuție și umplut cu personaje ale căror motivații și personalități sunt dezvoltate cu umor și claritate.
Am să mă opresc din a vă furniza detalii pentru că asta ar însemna să povestesc tot filmul (pe care vi-l sugerez sa îl vizionați). Este acel gen de film pe care trebuie să îl vezi măcar o dată in viață. În plus, suprapunerea planurilor temporale îmbinată cu indicarea triplei corespondențe dintre Calea Lactee, un Anaconda mitic și fluviul Amazon te poartă într-o stare de awareness, ce este amplificată de folosirea alb-negrului auster, față de miticul naturii. Ca în orice film GENIAL vor fi și momente revoltătoare dar am să vă las să gustați singuri. Am menționat că este construit pe baza unei povești reale? Nu? Eh o fac acum – enjoy.
