Fără șaptesprezece

Avatar
februarie 24, 2019
3 min read
saptesprezece
ilustrație: Ingrid Enache

Mă deranjează teribil cele șaptesprezece minute până la fix. Aceste „șaptesprezece minute până la” sunt, dacă mă întrebați pe mine, de un românism vociferant. „Gândește-te puțin”, îmi zic în glumă. Într-o semiotică de tarabă, britanicii sunt mai aproape de „februarie” și „guturai” decât de „saltimbanc” și „libido”. Merele românești strepezesc dinții. Decojește-le, taie-le, pritocește-le, molfăie, aruncă, clătește, pa! Merele „americănești”, merele clișeizate nu se mănâncă așa. De fapt, ele nu se mănâncă, să ne-nțelegem. Se fac fresh. Înnobilează o farfurie cu semințe de cânepă decorticate și contrastează, prin verdele lor aprins, cu o carte motivațională de un alb „ce dinți strălucitori ai, domnule castor”. La fiecare cinci pagini (nu, nu puteau fi șase, voi chiar nu citirăți-citarăți niciun cercetător britanic?), cartea e ilustrată. Fiecare ilustrație încearcă să „arunce o privire non-intruzivă și imaginativ-documentată în cele mai intime substraturi ale cuvântului”. Evident, nu? Revin la cadranul „fără șaptesprezece”. Târziu cât să-ntârzii, devreme cât să poți da vina pe trafic. Dacă se sună la fără zece, te cam sare la ascultare. Nu mai are timp. Și, oricum, data viitoare „treceți la altceva”. Altceva, mereu altceva, altcineva, alteritatea. Îți zic eu, nu te mai ascultă nicicând. Fără șaptesprezece – păstrăm paradigma tarabei, deci nu vă încrâncenați – are și o muzicalitate colțuroasă (ca impostura și obrazul bătătorit), dar și o dezinvoltură mlădioasă (precum conversațiile „inter-mese” dintr-un bar bucureștean oarecare, precum fetișismul cuvântului „foarte” pe bucățile de carton ale piețarilor, care-și etalează „merele f.f.f.f. dulci”). Fără șaptesprezece e un triș românesc: nu simți să te-ntorci acasă, dar nici de zăbovit nu-i cu putință. Și ce faci? Suni un prieten! Din ăla care s-a demonetizat, ți-e mai mult cunoștință acum. „Am sunat așa, să-ți aud vocea.” Fumezi o țigară în fața blocului. De la etajul patru te fixează veșnica vecină cu vârstă incertă. În brațele ei s-a covrigit Alin, la-fel-de-veșnicul companion patruped, botezat neaoș. Nimic mai cert decât senzația de incertitudine. Senzația că, indiferent de câte ori se face chetă pentru „REPARAȚII LIFT”, liftul tot defect va rămâne. O vei lua pe scări și astăzi. Și astăzi stai în stație, și astăzi ți se pare (prea!) mojic taximetristul. „Nu e soare, dar e bine” mă duce cu gândul la „viața era frumoasă/ și cîinele bolnav”. Coșbuc meets Iuga, intertextul, improvizația, ochelarii lipiți cu bandă adezivă („mi-e urât să-i arunc”), degetul care intră cu nesaț în crema de gălbenele și apoi, hop-țop, netezește dintr-o mișcare vârful hârșâit al botinelor de primăvară. Aproximația, agrafa, „merge și-așa”-ul, bombonica de pe fundul sacoșei, nota șapte, băbeasca gargară cu sare. „Se poate lua? Da, vă rog. Vă mai aduc ceva? Nu, mulțumesc.” Puțin perversă, conștiința îngrașă gândul neverbalizat: „…și vreau să rămân aici pururea, să am dinaintea goală, să nu fiu nici, nici, să nu-ți cer nota, să mă simt umil și arogant deopotrivă”. În fond, ce-mi face cu ochiul? Ar fi plăcinta cu mere, desigur. Ar fi o vorbă mai bună, o iubire apăsată, o ură fățișă, o lume mai clară. Însă nimic din toate astea nu există momentan. Dar nu-i chiar târziu, așa-i? E de-abia fără șaptesprezece.

Categorii:
Avatar
Mihai Ivașcu

Cele mai noi articole

G Read More

Teatrunoiembrie 24, 2023

GenF și Lunea la Pod – două inițiative culturale la început de drum. Bi-interviu cu Andrada Ionescu și Teodora Moscal

Andrada Ionescu și Teodora Moscal îmi sunt persoane dragi și, spre fericirea mea, îmi sunt prietene. Am vrut să stau de vorbă cu ele pentru […]

T Read More

Teatrunoiembrie 20, 2023

Tradiții vs TikTok: un battle show original

Sau cel puțin inedit, contextualizat în cea mai nouă producție a Companiei de teatru feminist rom Giuvlipen, în colaborare cu Teatrul Dramaturgilor Români. Virală pe […]

S Read More

Teatrunoiembrie 14, 2023

Sidy Thal: nishtu kein farfaln

E 1938. La începutul anului, Disney lansează Albă-ca-zăpada și cei 7 pitici chiar în aceeași lună în care Al Treilea Reich invadează Austria. În timpul […]

g Read More

Teatrunoiembrie 11, 2023

10 gânduri despre 10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia

Anul trecut, pe vremea asta, mă întorceam acasă de la facultate, timp de un weekend, pentru că nu voiam sub nicio formă să ratez premiera […]

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.

Sau caută un cunvânt cheie