Când e august și e prea cald ca să te simți bine oriunde, se recomandă fugitul la mare la Fiesta del Cine, festivalul care sună și se simte ca o petrecere cu prietenii. Cu briza mării și miros de sare, cu stele deasupra spectatorilor întinși pe pufi și vocea lui Mihail, așa a început a doua ediție Fiesta del Cine. A venit cu două selecții de scurtmetraje, din partea ADFR și ShortsUp, dar și cu un colț de filme VR, deschis pe toată durata evenimentului, unde puteai pătrunde virtual în lumea a 6 filme care mai de care mai captivant.
După concertul Mihail, pe care dacă nu l-ați auzit până acum live, ar trebui, au urmat filmele. Primul, Offstage (r: Andrei Huțuleac), este și cel care mi-a plăcut cel mai mult. Solomon (Adrian Titieni) este un faimos actor și în comisia de admitere la facultatea de teatru (ha), unde Maria (Amalia Ciolan) vrea neapărat ca fiul ei, Filip (Tudor Istodor), să ajungă. Filip ar vrea mai degrabă să renunțe la visul ăsta, dar e mai greu când mama lui l-a adus pe profesorul de la admitere la ei în bucătărie și îl ține legat de scaun până când Filip reușește să cânte și să recite în fața lui. Nimeni nu îndrăznește să miște în fața Mariei, care, „nu are toate țiglele pe casă”, după cum remarcă ea veselă, înainte să înfigă un cuțit în cușca hamsterului; iar convingerea lui Solomon că Filip are un mare talent care a trecut neobservat la admiteri până acum e direct proporțională cu acțiunile Mariei, care culminează cu un dans ritualic în lumini stroboscopice, unde ea este o căprioară și Filip vânătorul care o ucide.
Părinții din Michelangelo (r: Anghel Damian) sunt perfect normali, dar nici ei nu găsesc cele mai bune metode de a comunica cu fiul lor, Luca. O broască țestoasă cadou sau o carte de parenting care promite să îți explice exact ce trebuie să îi spui copilului tău în fiecare situație, nicio soluție nu pare să fie cea potrivită și nu știi dacă să râzi sau să plângi când tatăl se lansează într-un discurs despre ciclul vieții, în care ajunge să îl asigure pe băiat că, pe rând, întâi bunicul, apoi părinții, apoi el, vor „pleca” de pe pământ. Însă copiii sunt adeseori mai deștepți decât adulții, iar Luca pare că a înțeles mai mult decât ar vrea să creadă părinții lui.
Supărări există și (sau mai ales) în cupluri, în special dacă e vorba de un grup de prieteni care se întâmplă să fie și mai mult sau mai puțin toxici unul pentru celălalt, așa cum sunt personajele din Iedera, de Sarra Tsorakidis. Zoe și-a adus iubitul străin să îi cunoască prietenii pentru ultima seară înainte ca el să plece din țară, dar discuțiile degenerează și lasă loc unor acuzații rostite cu jumătate de gură, printre glume nepotrivite, care umplu încet dar sigur curtea în care iau masa până dau pe afară și cu toții explodează, niciunul cu adevărat nevinovat.
După filme, ne-am mutat la main stage, unde s-a dansat în nisip, pe muzica hipnotizantă a celor de la Golan. Fiecare festival are farmecul lui, dar Fiesta del Cine cred că este cel mai relaxant festival de film la care am mers vreodată. Se râde, se dansează, se împarte popcorn, iar metodele de ocupat timpul în scurtele pauze includ număratul stelelor sau plimbatul pe malul mării. Și dacă e vorba de recomandat mini vacanțe de weekend în cea mai caldă lună din an, să fie cu răcoarea mării, muzică și filme bune.
fotografii de Romina Banu
