Dacă mi-aș imagina sfârșitul ideal de vară, printre scenariile posibile s-ar strecura și o seară de filme pe plajă. Ca toate scenariile ideale, nu îmi închipuiam că voi avea parte de asta prea curând, dar la Fiesta del Cine exact așa a fost.
De întâi septembrie, echipa ADFR ne-a chemat pe plaja Shut Up Beach să ne uităm la scurtmetraje românești și să împărțim popcorn. Noi ne-am tolănit pe pufurile așezate pe nisip, echipa a avut grijă să avem pături și, cu zgomotul valurilor pe fundal, am început să mă simt ca la o seară de film cu prietenii (cam 250 de prieteni).
Scurtmetrajele au fost prezentate în două calupuri, primul o selecție ADFR și al doilea una făcută de SHORTSUP. M-am bucurat să văd pentru prima dată Scris / Nescris, de Adrian Silișteanu care m-a făcut să uit de frig și m-a ținut cu sufletul la gură de la un capăt la altul, în timp ce urmăream aventura familiei Babisei, care tocmai a născut, dar, fiind minoră, are nevoie de semnătura mamei ei pentru externarea copilului, pe care nu a mai văzut-o din copilărie. E un film cu umor și emoție pe care nu ai cum să îl uiți repede.
Am râs la Când afară ninge, de Conrad Mericoffer, unde Laur și Cristina țin piept asociației de locatari din blocul lor – care seamănă suspect de mult cu asociația de la mine din bloc – pentru a-i convinge să pornească liftul pentru Cristina care este gravidă și nu poate face efort. Desigur că nu este o cerință atât de simplă pe cât pare, pentru că „liftul face un zgomot infernal”, zgâlțâie toată mobila președintei care stă la parter, iar sportul oricum face întotdeauna bine, deci urcatul pe scări nu poate fi o problemă.
Grand Hotel Italia, de Roti Cotenescu mi-a amintit de Tangoul lui Rybczyński, m-a amețit și m-a înveselit, iar, la final, O noapte în Tokoriki, de Roxana Stroe a fost o încheiere numai bună a celui de-al doilea calup și, cu muzica anilor 2000 încă în urechi, ne-am îndreptat spre uriașul foc de tabără ca să ne încălzim un pic înainte de mult așteptatul concert Moonlight Breakfast.
Dar pentru că la Mamaia nu e niciodată liniște, scena s-a nimerit prea aproape de barul zgomotos al plajei de lângă. Christie, solista trupei a sugerat să schimbăm cu un concert acustic pe plajă, așa că ne-am întors pe pufuri ca să ne bucurăm de un concert prietenos și foarte reușit. Așa s-a terminat ultima seară de vară și a început întâia noapte de toamnă pentru mine, stând întinsă pe nisip, ascultând muzica celor de la Moonlight Breakfast.
A fost primul eveniment organizat de ADFR și primul eveniment de acest gen pe plajă la care am participat eu. Nu exagerez când spun că s-au descurcat foarte bine de la un capăt la altul. Filmele au fost bune și potrivite pentru o seară la mare, plaja fiind echipată cu un mini food court nu ne-a lipsit nimic, vântul care amenința să strice buna dispoziție a fost combătut cu multe pături și scaune aranjate în jurul focului. Pentru cei mai curajoși și călduroși din fire a existat chiar și înghețată, ca să nu simțim chiar că s-a terminat vara complet.
Una peste alta, Fiesta del Cine ne-a făcut să ne încheiem vacanța frumos și să ne întoarcem cu forțe proaspete la muncă. Sper să ne întâlnim la anul iar pentru că eu știu deja unde o să-mi petrec sfârșitul de august.
