Fetiș fățiș,
Băieții de la trupa Taxi aveau un vers tare mișto în colaborarea lor cu Irina Margareta Nistor și sună cam așa: Câteodată mă-ntreb ce guvernează România/ Ipocrizia sau pudibonderia? Și cum recent premiatul la Berlinale Ana, mon amour regizat de Călin Peter Netzer a primit rating 18+ din cauza unei scene explicite de ejaculare, se pot semnala dorințe de dezinhibare. Și totuși, cinema-ul românesc este încă neemancipat sexual, „picanteriile” rămânând îndrăznelile de a pune pe marele ecran o scenă de sex care să nu fie făcut în poziția misionarului (vezi cronicile lui Cristian Tudor Popescu) și încercările nereușite de a prezenta relații incestuoase (Ilegitim și lipsa sa de viziune progresistă asupra incestului, problema unor eventuale repercursiuni nedorite fiind pierdută la montaj). Însă fetișurile, plăcerile, practicile, orientarea ș.a.m.d. fac parte din latura sexuală a oamenilor, iar cinema-ul universal nu s-a ferit să prezinte și această felie de viață.
După cum știm, latura sexuală a oamenilor este de o complexitate copleșitoare, fetișurile fiind nu numai practici care ajută la atingerea orgasmului cât mai rapid și eficient, dar și plăceri, dorințe, obsesii care își au rădăcinile în subconștient. Un ABC al fetișurilor mi-ar fi imposibil de realizat (dar recomand filmul Kinsey în regia lui Bill Condon pentru asta) însă pot spune că multitudinea de practici sexuale pe care cinema-ul a avut grijă să le prezinte este infim mai mică decât numărul și diversitatea lor din lumea reală. (PS: Eu nu am văzut încă Fifty Shades of Grey, știu doar glumele despre cărți și filme).
Bent (r: Sean Mathias)
Bent mi se pare un deschizător de top bun deoarece prezintă orientarea sexuală într-un context care o face mult mai bine definită decât o mare parte din subgenul queer cinema. Acțiunea este plasată în Berlinul din timpul venirii la putere a regimului nazist, regim puternic homofob care, bazat pe ideologia rasei pure (evident, și heterosexuală) hotărăște trimiterea în lagăre a tuturor persoanelor queer. Max și Rudy sunt un cuplu queer monden; din cauza unei aventuri de o noapte la care Max s-a avântat cu un storm trooper, sexualitatea sa este descoperită și el este nevoit să fugă alături de Rudy. Încercarea de a scăpa de trupele naziste nu reușește, cei doi fiind capturați iar Max rămânând curând singur. În lagărul nazist, triunghiul roz de pe hainele prizonierilor semnaleză că ei sunt acuzați de homosexualitate. Max își neagă sexualitatea în fața gardienilor și trece astfel drept evreu, fiind repartizat la cărat bolovani alături de Horst, un homosexual care poartă triunghiul roz și cu care începe o relație foarte tensionată sexual dar, din cauza condițiilor, platonică. Există o scenă în care cei doi stau drepți unul lângă altul, uitându-se înainte și simulând verbal o partidă de sex cu atât de multă intensitate încât ejaculează.
Il portiere di notte (r: Liliana Cavani)
Rămânând pe contextul genocidului nazist, Il portiere di notte prezintă perfect legătura dintre fetish și rădăcinile sale în mintea umană. Acțiunea prezintă o întâlnire neașteptată dintre Max, un fost ofițer nazist care s-a dat drept doctor pentru a face fotografii prizonierilor din lagăre și Lucia, o fostă prizonieră cu care paznicul a avut o relație sexuală intensă bazată pe BDSM și jocul dominant-dominat. El lucrează la un hotel din Viena, ea este căsătorită; el este încă urmărit pentru acțiunile din timpul Holocaustului, ea este urmărită pentru a da mărturie împotriva lui. Relația lor sexuală (care se dovedește și una de dragoste) reîncepe și urmează un drum care sfidează normele înțelegerii și empatiei umane. Lanțurile și loviturile își pierd farmecul sexual din cauza background-ului celor doi, astfel relația lor părând să se fundeze pe o puternică tulburare mentală care se manifestă printr-un sadomasochism care ține vie amintirea paznic-prizonier, opresiv-opresat.
Last Summer (r: Frank Perry)
Doi adolescenți, Dan și Peter, undeva la 15-16 ani, trăiesc perioada de curiozitate curajoasă legată de sex. Sandy, o fată cu care se împrietenesc pe plajă, devine element de teasing căruia băieții abia îi pot rezista. Rhonda, o fată de o pudibonderie aprope puritană, se alătură grupului (sau măcar încearcă), însă refuză să ia parte la tensiunea sexuală cu care ceilalți trei se joacă. Practic Rhonda este tot ce nu este Sandy: timidă, pudică, neinteresată de pierderea virginității, traumatizată de întâmplări ce au avut loc în familia ei (și Sandy pretinde încercări de abuz din partea iubitului mamei ei, însă cu o atitudine prea relaxată pentru a sugera autenticitatea faptelor – sau măcar un abuz și nu un lucru mutual). Filmul gradează creșterea tensiunii sexuale într-un mod ingenios; faptul că acțiunea se petrece pe Fire Island îi izolează pe cei patru de revoluția sexuală care se întâmpla în anii 60, oferindu-le naivitate. Plaja, costumele de baie, înotul, transpirația, scena în care Sandy practică voyeurism prin spionarea unei scene de sex homosexual pe plajă, viciile pe care tinerii și le asumă neîndemânatic, duc la un moment de maximă tensiune sexuală care nu se sfârșește bine.
Les rencontres d’après minuit (r: Yann Gonzalez)
Plasat într-o lume fictivă, Les rencontres d’après minuit este o scurtătură spre cunoașterea tuturor personajelor clișeice din industria filmelor porno. Acțiunea se învârte în jurul unei orgii organizate de ménage à trois-ul format din Ali, Matthias și Udo. Participanții la orgie sunt un bărbat al cărui penis faimos pentru mărimea lui i-a distrus șansa de integrare în societate, nimfomana, starleta care întreține o relație incestuoasă cu fiul ei și adolescentul care poate îndeplini orice dorință sexuală a partenerilor. Precum în Teorema lui Pasolini, dorința sexuală trece în latura supranaturalului (de data asta fără tangențe cu religia), orgia având un scop ascuns: Matthias este nevoit să se hrănească cu dorința sexuală a celorlalți pentru a rămâne în viață, iar Ali, iubita lui, și Udo, menajera travestită, se asigură că tânărul își va continua viața veșnică alături de ele. Un puzzle colorat de influențe de la regizori consacrați precum Almodóvar, Pasolini, Ozon, Les rencontres d’après minuit prezintă sexualitatea supranaturală doar ca strat superficial pentru a parodia industria porno într-un mod cât de poate de glamorous, oferind personajelor un background de viață care să facă din obiceiurile lor lascive doar meode de a se integra într-un microunivers al oamenilor nopții.
L’inconnu du lac (r: Alain Guiraudie)
Voiam să mă leg de cruising vorbind despre filmul care poartă chiar numele practicii, însă cadrele impresionante în care Al Pacino se plimbă într-un club underground de S&M gay din New York nu au acoperit golul uriaș pe care ideea de outsider al acestei culturi care se infiltrează o lasă. În schimb, deși lipsit de lascivitatea biciurilor și a costumelor de piele, L’inconnu du lac plasează această practică sexuală mult mai corect (într-o conferință pe care Guiraudie a avut-o anul trecut la UNATC, regizorul francez a spus că îi este mai simplu și natural să lucreze la filme care vorbesc despre sexualitatea lui). Filmul îl prezintă pe Franck, un bărbat homosexual trecut de treizeci de ani, bucurându-se de o plajă dedicată cruising-ului, care îl observă cu interes pe Michel, un bărbat care emană lascivitate și pericol. Cei doi au parte de sex, însă dorințele lor post act sexual sunt diferite: Franck dorește să aprofundeze ce e între ei, însă Michel se ferește de orice nu este sex fără obligații. Pe liniștita și plină de erotism plajă are loc o crimă. Cum bărbații de pe plajă sunt o comunitate mică, se știe că cel puțin unul dintre ei făcut sex cu ucigașul, deci îl cunoaște (lucru relativ în cruising).
La Luna ( r: Bernardo Bertolucci)
Bertolucci rămâne unul dintre cei mai cunoscuți cineaști care au surprins sexualitatea în repetate rânduri în filmografia lor. Înainte să ecranizeze jocul sexual incestuos dintre gemenii Theo și Isabelle din The Dreamers a lui Gilbert Aldair, regizorul italian a prezentat povestea unui tratament sexual aplicat de o mamă fiului ei pentru dependența lui de heroină în La Luna. Problematicul Joe Silveri, fiul unei faimoase cântărețe de operă care a rămas văduvă, trece printr-o perioadă tumultoasă odată cu mutarea în Italia. Devine dependent de droguri la o vârstă destul de fragedă , lucru care o îngrijorează pe mama lui, clișeica femeie de succes & mamă neglijentă. În încercarea de a-l ajuta, femeia oprește o criză cauzată de sevrajul băiatului masturbându-l, începând astfel o relație unde iubirea maternă este exprimată erotic atunci când apar probleme în status quo-ul relației mamă-fiu.
