Absurdul realismului în trei părți (sau despre Foxtrot)

Avatar
iunie 19, 2018
3 min read

Nu știu dacă ne putem imagina societatea israeliană în adevăratul sens al cuvântului, cel puțin nu noi, născuți după căderea comunismului. Serviciul militar este obligatoriu pentru tinerii peste 18 ani, băieți sau fete și este foarte probabil să vezi și acțiune. Pe marginea acestei stări de fapt își construiește regizorul Samuel Maoz filmele. Primul său lung metraj, Lebanon, se petrece într-un tanc israelian, operat de niște tineri în Primul Război Libanez (1982), o privire claustrofobică asupra ororilor războiului modern, ca temă recurentă a oricărei forme de violență de anvergură mare.

foxtrot

Foxtrot în schimb se concentrează în două treimi (are trei acte) asupra unei familii israeliene pusă în fața unei tragedii; Dafna și Michael Feldmann (Lior Ashkenaz și Sarah Adler) primesc știrea că fiul lor, Jonathan (Yonaton Shiray), a fost omorât în timpul unei misiuni de apărare a unui punct de frontieră. Dafna leșină, iar Michael încearcă să-și rețină furia și lacrimile. Rabinul militar vine să îl pregătească pentru procesiunea religioasă, complicată în sfințenia ei așa cum ne-am aștepta de la o religie ortodoxă, furia îl străbate din nou pe Michael, îndreptată de data aceasta spre ceva concret, Statul și instituția armatei, iar Dafna încearcă să-l calmeze. Trăirile interioare ale personajelor sunt extrem de bine reprezentate, atât prin dansul actoricesc al celor doi, dar și prin cadrele extraordinar de personale dictate de Maoz și executate de Giora Bejach.

foxtrot

A doua parte însă, ne prezintă ultimele zile de viață ale lui Jonathan, unde la un punct de graniță, într-un ținut muntos cu un pământ maro și un cer foarte albastru, fiul soților Feldmann, împreună cu încă trei tineri (același număr ca și echipajul de tanc, aceeași vârstă) păzesc o barieră; dorm și mănâncă într-un container și își pierd veacul holbându-se în gol. Ca un contrast față de intimitatea primei părți, viața la barieră imaginată de Maoz este aproape ca un vis. Cadre largi, aproape depersonalizate, ploaie, liniște, un râs suprimat la o glumă deocheată, și un radio în surdină care împarte un blues ciudat americanizat.

foxtrot

Foxtrot este unul din rarele filme în care trăirile interioare ale spectatorului sunt la fel de importante ca cele ale personajului; un film care îmbină realismul injectat poporului israelian de către situația în care se află și absurdul situației de a călca în continuu peste șansele coincidențelor tragice.

În România, Foxtrot este distribuit de Transilvania Film și a intrat în cinematografe din 8 iunie.

Categorii:
Avatar
Mihnea Ștefan Avram

Cele mai noi articole

D Read More

Artă vizualămai 7, 2024

“Doar cu tine” în căutarea copilului interior

Proiectul meu, Doar cu tine, este o carte care are ca scop conștientizarea sinelui prin întâlnirea cu copilul interior, sub forma unei povești fantastice. Cele […]

N Read More

Teatruaprilie 17, 2024

Niște oameni mici – Hedda Gabler (r. Thomas Ostermeier), TNB

Privite în oglinda care reflectă aproape fiecare centimetru al spectacolului „Hedda Gabler” regizat de Thomas Ostermeier la TNB, personajele lui Ibsen par mici. Gesturile, salturile, […]

C Read More

Artă vizualăaprilie 6, 2024

Ca tânăr, ai nevoie de curiozitatea și curajul de a vedea cât mai multe cu cât mai puțin

Cine sunt? Mă numesc Matei Rădulescu, am 22 de ani și sunt proaspăt absolvent de Grafică în cadrul Universității Naționale de Arte din București, studii […]

S Read More

Filmmartie 27, 2024

Sărmane Oscar-uri

Cum se face că scriu mereu în perioada decernării premiilor, chiar dacă nu pot spune că acestea îmi captează interesul? Mai au oare relevanță aceste […]

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.

Sau caută un cunvânt cheie