Arta post-pandemie prin ochii regizoarei Ilinca Prisăcariu

Avatar
septembrie 18, 2021
4 min read

După un an de pauză, ne-am întors, mai mult sau mai puțin, la normalitatea pe care o știam înainte de pandemie. Și pentru că domeniul cultural din România a fost poate unul dintre cele mai afectate, cu teatre și cinematografe închise și fără concerte, am vrut să ne îndreptăm puțin atenția către artiști și creativi, majoritatea independenți, și să luăm pulsul situației.

Am cunoscut-o pe Ilinca încă din liceu, în perioada în care mi-am dat seama cât de mult îmi place voluntariatul și teatrul. Lucra la AmFiTeatru, un festival de teatru de și pentru adolescenți, organizat de Atelierul de Teatru, unde era (cel puțin) prezentator și actor. De atunci, a mai făcut muulte lucruri mișto, despre care am rugat-o să ne povestească.

Ah, să nu uităm, piesa ei de teatru, Absinth, m-a rupt. Dacă aveți ocazia, s-o vedeți neapărat.

Absinth în cadrul StArt.Act @Radu Nuța

Ai o perspectivă destul de amplă asupra industriei teatrale din România, din punctul meu de vedere. Actriță în liceu, cu experiență ca prezentator și organizator la AmfiTeatru, absolventă de Scriere dramatică la Universitatea Națională De Artă Teatrală și Cinematografie, regizoarea piesei Absinth și fondatoarea inițiativei Hei, pisi! (Un proiect de intervenție culturală pe tema hărțuirii stradale).

Ce a însemnat pentru tine din punct de vedere profesional perioada de pandemie? Cum arată lucrurile acum?

Pe mine pandemia m-a liniștit destul de tare. Intrasem într-o perioadă în care muncisem foarte mult și ajungeam să nu mai văd lucrurile clar. Deși îmi plăcea mult ce făceam, mă simțeam pe pilot automat.

Ilinca Prisăcariu

Când s-a oprit totul, inițial m-am speriat, ca mai toată lumea. M-am oprit o vreme și am așteptat să văd ce urma să se întâmple. M-am odihnit stând, apoi m-am odihnit lucrând, dar într-un cu totul alt ritm. Și în ritmul ăsta, se pare că am reușit să fiu mult mai productivă decât mi-am imaginat că aș putea fi.

Mi-am dat disertația (deși nu am putut avea gala absolvenților și se simte ca și cum nu am terminat școala niciodată), am scris și implementat un proiect cultural, am deschis un teatru, am făcut spectacole, am cunoscut oameni, am început să explorez noi modalități de expresie. Acum continui ce am început atunci, și, sper eu, voi face lucruri din ce în ce mai diverse. Caut să explorez cât mai mult.

Apropo de Teatrul Improbabil, primul teatru sonor independent din România: l-ai lansat în plină pandemie, decizie cel puțin curajoasă. De ce tocmai în 2020 și ce urmează?

Deasupra anului 2020 se pusese un norișor întunecat care vestea că nu mai putem mișca mare lucru în sectorul cultural (și nu numai). Noi ne-am spus că vrem să mișcăm în continuare. Habar n-aveam ce avea să fie, doar ne doream foarte mult să lucrăm. Așa că am lucrat.

Prima stagiune a fost primită foarte bine. Ne-au scris oameni care ne-au spus că nu au fost niciodată într-o sală de teatru, dar ascultând spectacolele noastre, și-au imaginat cam cum ar fi în una. De curând, într-un festival de teatru adolescent, îmi permit să îl citez pe Ivănoiu, directorul Teatrului Improbabil: „Vreo 100 de adolescenți din toată țara stau într-o sală de sport, în timp ce afară plouă și ascultă simultan cele cinci spectacole improbabile.” E o imagine foarte frumoasă. Urmează o nouă stagiune și câteva surprize la care lucrăm de zor chiar în perioada asta.

Cum putem ajuta industria creativă în perioada asta? Pe bune.

Investind. Timp, discuții și chiar bani. Cumpărând bilete. Share-uind evenimente, participând la ele. Donând. Sunt multe proiecte extrem de valoroase, care se susțin foarte greu, din lipsa de fonduri. Dar asta nu e valabil doar în perioada asta. Investiția e necesară, indiferent de timpul în care ne desfășurăm.

Hey, pisi -fragment la Street Delivery București 2019, în cadrul Street Delivery – Cine esti tu GEN?. @Radu Nuța

Ce nu va mai fi la fel?

Cred (sper) că vom fi mult mai atenți unii la alții, la nevoile, dorințele și durerile noastre. Cred că perioada asta ne-a luat niște lucruri, dar ne-a dat altele. Poate mai multă răbdare și empatie. Și separat de sectorul cultural, sper din tot sufletul că nu ne vom mai înghesui la cozi. Lucrul ăsta mi s-a părut întotdeauna terifiant și invaziv. Ce-i drept, sunt și eu anxioasă, dar cred că ține mai mult de bun simț :))

La ce lucrezi perioada asta?

Continui proiectul „Hey, pisi!”, prin intermediul unei colaborări cu cineclubul F-SIDES (urmează ceva bun de urmărit în București și în online), lucrez alături de colegii mei pentru Teatrul Improbabil, pregătesc un nou spectacol audio și încă niște proiecte diferite de teatru, despre care voi vorbi la momentul potrivit.

Dacă și ție ți se pare foarte tare ce face Ilinca, o poți urmări pe Facebook, unde postează despre proiectele la care lucrează.
Categorii:
Avatar
Alina Șincu

Cele mai noi articole

N Read More

Teatruaprilie 17, 2024

Niște oameni mici – Hedda Gabler (r. Thomas Ostermeier), TNB

Privite în oglinda care reflectă aproape fiecare centimetru al spectacolului „Hedda Gabler” regizat de Thomas Ostermeier la TNB, personajele lui Ibsen par mici. Gesturile, salturile, […]

C Read More

Artă vizualăaprilie 6, 2024

Ca tânăr, ai nevoie de curiozitatea și curajul de a vedea cât mai multe cu cât mai puțin

Cine sunt? Mă numesc Matei Rădulescu, am 22 de ani și sunt proaspăt absolvent de Grafică în cadrul Universității Naționale de Arte din București, studii […]

S Read More

Filmmartie 27, 2024

Sărmane Oscar-uri

Cum se face că scriu mereu în perioada decernării premiilor, chiar dacă nu pot spune că acestea îmi captează interesul? Mai au oare relevanță aceste […]

C Read More

Teatrufebruarie 26, 2024

Copii în haine de adulți – SF (SUPER FRAGIL) la Teatrul Excelsior

Mi se întâmplă rar ca la finalul unui spectacol să mă ridic în picioare la aplauze, gândindu-mă „Mai vreau. De ce s-a terminat?”. Trăiesc însă […]

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.

Sau caută un cunvânt cheie