30, 31. 03., 1. 04. Câini (Dogs), Bogdan Mirica, RO, 2016. 104’, NEDERLANDSE TITELS. Dragoș Bucur, Gheorghe Visu, Vlad Ivanov scria lapidar în programul lunilor martie și aprilie de la Cinema Zuid din Antwerpen, în care filmul românesc se ivea, nu timid, prin noianul de filme propuse. Mai mult, synopsisul peliculei apărea în primele pagini ale broșurii, însoțit de remarca „een explosief debuut”. Diversitatea, noul, necunoscutul recomandă cinematograful, parte atât a muzeului de artă contemporană, cât și a circuitului Please Realese Me, în cadrul căruia au loc proiecții comune, împreună cu încă 4 cinematografe belgiene. Am stat de vorbă despre Noul Val Românesc, despre est, despre vest, despre film în general, ba chiar și despre greutățile meseriei, cu Ina Weyers, una dintre cele două persoane însărcinate cu alegerea filmelor proiectate la Cinema Zuid.
Am remarcat că programul cinematografului conține o largă varietate de filme. Se proiectează atât filme noi, cât și vechi. De asemenea, nu proiectați doar filme în limbile engleză și neerlandeză. Cum se aleg filmele?
Suntem doi programatori. Eu stabilesc, mai ales, programul seriei P/Re-run. Încerc să ating un echilibru între filme cunoscute și necunoscute. În primul rând, programul nu conține filme de ficțiune, noi, comerciale. Suntem mai ales în căutarea celor mai puțin cunoscute… Eu văd uneori filme în care cred foarte tare și cărora vreau să le dau o șansă, iar prin intermediul unui program de calitate, sperăm să clădim un public fidel, care să fie deschis și la filme mai puțin cunoscute. Merg des la festivaluri de film, printre altele la Rotterdam (IFRR) și la Berlin (Berlinale) pentru a descoperi. Merg și la festivalul din Gent (Film Fest Gent), de unde, un număr mare din peliculele proiectate își găsește drumul spre distribuitorii belgieni. Pentru selecția din programul meu, mă bazez și pe presa de specialitate. La unele alegeri ne încredem și în arta regizorului sau a actorilor în cauză. Selecția are loc și pe baza platformelor online, care prezintă filme de festival sau de felul acesta și, bineînțeles, a listelor cu lansări de la distribuitorii belgieni.
Am văzut că ați proiectat filmul românesc Câini. Cum s-a întâmplat acest lucru?
Îl văzusem în 2016 la un festival și mi s-a părut o creație audiovizuală puternică. Dat fiind că filmul încă nu avea drepturi de difuzare pentru Belgia, a trebuit să căutăm în continuare și am putut să rezolvăm cu drepturile, într-un final, abia cu un distribuitor neerlandez. Uneori e o grea încercare să găsești deținătorul drepturilor, iar mijloacele financiare sunt limitate, prețul biletelor mic, cinematograful fiind subvenționat de comunitatea flamandă. Sub titlul Please Release Me suntem uniți cu încă 4 cinematografe. Împreună, ne adunăm forțele pentru a aduce în Belgia filme încă nedistribuite și să le oferim astfel șansa unei proiecții, în comun.
Cinematograful românesc a trecut prin schimbări profunde în ultimii 15 ani. Filme care aparțin de Noul Val Românesc au câștigat deja diferite premii internaționale. Cât de vizibil este acest lucru aici?
Cinematograful românesc a fost în ultimii ani bine reprezentat la diferite festivaluri internaționale. La Cinema Zuid, filmul românesc este inclus cu regularitate în program, ca în cazul, să dau câteva exemple, Moartea domnului Lăzărescu, După dealuri, Bacalaureat, Poziția copilului, Aferim! și a mai cunoscutelor 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile și Sieranevada.
Și în alte țări s-a întâmplat așa. Nume ca Milos Forman, Emir Kusturica, Andrzej Wajda șamd. sunt acum deja clasice. Au filmele acestea un loc în viața culturală belgiană?
Fără doar și poate se pot baza pe un public, format, pe de-o parte, din adevărații împătimiți ai cinematografiei, iar pe de alta, pe un public nou și curios. În medie, o proiecție de acest fel poate atinge un număr de 30 până la 70 de spectatori. Unele au ajuns deja clasice, filme-cult. Un bun exemplu în acest sens este Kusturica, de la care nu numai filmele, ci și muzica lui Goran Bregovic, din filme, erau foarte populare acum câțiva ani.
Cât de des se proiectează astfel de filme?
Probabil apar, în medie, de 5 ori pe an în programul nostru bogat și divers. Genul acesta de filme se pot găsi cu regularitate și în serii sau proiecții-eveniment. Am avut, spre exemplu, acum ceva timp o serie Andrzej Wajda.
Viața în comunism și în perioada post-comunistă are o atmosferă specifică. În ce măsură se poate raporta publicul belgian la aceasta? Există un așa-zis efect de înstrăinare al vestului față de est?
Nu neapărat. Poate puțin. Pe de-o parte ne stârnește curiozitatea exotismul, iar pe de alta este și nostalgic. Atmosfera ne catapultează în trecut, în vremea bunicilor noștri, printre altele și la țară. Și pe meleagurile astea era pe-atunci societatea altfel organizată, cu mai multe servicii publice și comune. Bineînțeles, într-o măsură mai mică decât în blocul comunist.
Unele voci susțin că Noul Val Românesc și alte curente de acest gen s-ar putea termina în scurt timp. Ce credeți despre asta?
Astfel de lucruri sunt, firește, imposibil de prezis. Întotdeauna s-ar putea dezvolta mișcări și curente noi, dar care să nu anunțe nici atunci finalul Noului Val Românesc.
Ina Weyers a absolvit Istoria si Teoria Artei (specializarea Istoria și Teoria Filmului) la Universitatea din Gent, cu o lucrare despre destinul spaniolilor sub regimul franchist, pe baza filmului Cria Cuervos de Carlos Saura. A făcut stagii de practică la cinematecă și la MUHKA(-media) – n.tr. Muzeul de Artă Contemporană Antwerpen -. De asemenea, a urmat cursurile practice de filmare și producție de la KASKA – n.tr. Academia Regală de Arte Frumoase Antwerpen, cu program seral -. După diferite experiențe profesionale în domeniu, atât în producție, cât și în exploatare și distribuție, a început din 2012 să lucreze la Cinema Zuid, unde este responsabilă cu stabilirea programului și cu lucrul cu publicul.