Visual Playground 2020 se anunța ca fiind un eveniment cu planuri mari, întins pe o perioadă de două săptămâni, cu workshop-uri, conferință, o pictură murală, poate și una sau două expoziții. Mulți invitați internaționali și multe evenimente conexe. S-ar fi aniversat 10 (zece!) ani de la prima ediție Visual Playground, așa că lista de to-do era măreață. Dar pandemia și contextul actual au dat planurile de pe hârtie peste cap, iar festivalul nu a mai putut fi făcut în contextul actual.
Echipa Visual Playground nu a vrut să lase lucrurile așa. Singurul lucru care a rămas în picioare din ecuația inițială a fost pictura murală, continuând astfel ceea ce s-a început în 2019 în curtea Palatului Universul. Muralul a fost executat de către Sebastian Pren – ilustrator, graphic designer și artist cu care Visual Playground își dorea o colaborare de multă vreme.
Și dacă tot nu se întâmplă mai nimic interesant cu viața mea în ultima vreme, m-am hotărât să vorbesc despre proiectele dragi mie. Așa că l-am luat pe Pren la întrebări despre muralul Visual Playground 2020, dar am ajuns să vorbim și despre începuturile lui, cum și-a găsit stilul și cu ce-și ocupă timpul în general.
Pren, ce mai faci? La ce ai mai lucrat în ultima vreme?
Salut, sunt bine, mulțumesc. În ultima lună am lucrat la mural și la câteva proiecte personale (pe care sper să le public soon).
Cum arată o zi în pandemie pentru tine? Știu că, mai nou, ești și profesor la UNArte, așa că eram curioasă cum arată o zi din viața ta și între ce activități te împarți.
Am încercat să îmi fac un program ceva mai echilibrat. Perioada de dinaintea pandemiei (sfârșit de 2019) a fost una destul de încărcată și aveam nevoie de o schimbare în program. Trecerea a fost destul de bruscă dar am reușit să fac câteva proiecte de care sunt mulțumit, printre care și muralul pentru Visual Playground. Experiența de la Unarte e una nouă, mă bucur mult că am ocazia să lucrez cu studenții și să dau mai departe ce am învățat eu până acum. Momentan îmi împart timpul între cursuri, proiecte personale/comerciale și master.
Să ne întoarcem în trecut puțin. De ce „Pren”?
Oh well, aici mă tem că nu am o poveste foarte interesantă. Când m-am apucat de desenat pe pereți, prin 2008, aveam nevoie și de un tag. A fost Pren, după mai multe încercări de nume. Cred că atunci era mai important pentru mine cine e “Pren”, nu ce înseamnă numele.
Dacă ar trebui să-ți descrii stilul de a ilustra la radio, cuiva care nu a văzut niciodată o lucrare de-a ta, cum ai face asta?
Cred că fără o referință vizuală, m-aș rezuma la două componente: forme abstracte și reguli. Ultimele lucrări au în spate un set de reguli (de construcție, de așezare a formelor geometrice și a elementelor, etc).
Și cum ți-ai găsit stilul?
M-au influențat mult proiectele personale. Am încercat să îmi dezvolt un limbaj vizual suficient de variat cât să îl pot folosi și în proiectele de graphic design dar și în murale sau proiecte personale. Cred că stilul s-a conturat mai clar în timp, mă uitam recent pe câteva ilustrații de prin 2011, greu de zis că tot eu sunt autorul.
Ce te inspiră în general? Ce artiști de la noi/din afară îți plac cel mai mult?
Mi-e foarte greu să fac un top. De la noi nu pot să nu îi menționez pe Lost Optics, pe Saddo și pe Kitră. Cred că am învățat multe lucruri de la ei și mă bucur că am avut ocazia să și colaborăm de mai multe ori.
Cea mai bună decizie pe care ai luat-o de când te-ai apucat de ilustrație/graphic design?
Reiau importanța proiectelor personale. Un lucru foarte important care m-a ajutat și pe perioada pandemiei. Deși uneori nu mai găsesc energia necesară pentru proiecte noi, am încercat să îmi fac un obicei din a lucra ceva și on the side.
Muralul din curtea Palatului Universul, realizat în colaborare cu VP, nu e primul (și probabil nici ultimul) pe care îl faci. La ce alte murale ai mai lucrat până acum?
Muralul de la Palatul Universul a fost al doilea pe acest an, după cel din ianuarie, în Charleroi, când am avut și prima mea expoziție personală “New systems: Rules and Tools” la Le Vecteur. În 2019 am realizat împreună cu Lost Optics muralul pentru Street Delivery (calcanul de pe Verona) și cu un an înainte am colaborat în cadrul Sibiu Street Art Festival. Tot la Sibiu am realizat două murale în colaborare cu Saddo și cu Kitră.
Care a fost sursa ta de inspirație în realizarea muralului acesta și cum ai ajuns la schița finală?
Am plecat oarecum de la numele Visual Playground și de la spațiu (o parcare). O compoziție geometrică modulară acoperă acum approx 250mp de mural în parcarea de la Palatul Universul. M-a încântat ideea proiectului, să găsesc o modalitate de a integra muralul între cele două deja existente (cel realizat de AKACORLEONE și cel semnat de Saddo).
Cât timp a durat realizarea muralului și cum a arătat colaborarea cu Visual Playground?
Proiectul a durat aproximativ o lună, dublu față de cât aproximasem inițial, dar chiar și așa, nu aș fi reușit să închei la timp fără ajutorul echipei – Miruna, Claudia, Saddo și Alina cărora țin să le mulțumesc încă o dată.
Care a fost cea mai mare provocare în realizarea acestui mural?
Partea cea mai importantă a fost construcția desenului. Fiind o compoziție geometrică, procesul de lucru a implicat multe măsuratori și adaptări care au ocupat mult timp.
Dar în general? Ce te provoacă cel mai mult atunci când te „înhami” la realizarea unui mural? Care este cea mai challenging parte?
La fel ca la muralul de la Palatul Universul, partea cea mai importantă la un proiect de genul este prima etapă, construcția “schiței”. Orice eroare în această fază poate afecta rezultatul final.
Acum, la final, îți dorești să fi făcut ceva diferit în tot acest proiect?
Încerc să evit să mă gândesc la ce aș schimba/ adăuga la un proiect anume pentru că am tendința de a căuta rezolvări alternative. Poate la un moment dat să fac din asta un proiect personal, se reiau proiecte mai vechi și să le găsesc alte rezolvări. 🙂
La ce mai lucrezi acum, pe final de 2020 și ce proiecte de viitor ai?
Am început să lucrez la câteva proiecte de type design pentru că nu am (încă) niciun font finalizat. Mi-ar plăcea ca anul viitor să fac mai multe murale și poate cea de-a doua expoziție personală. Dat fiind contextul actual, mi-e destul de greu să îmi fac planuri prea îndrăznețe.
