„Mesajul meu pentru oameni este cel pe care îl am pentru mine, de ceva vreme încoace: e mai bine să regreți ce ai făcut decât ce n-ai făcut.”
Iv cel Naiv este un nume sonor pe scena culturală din ţară, eşti cunoscut prin versurile simple dar pline de profunzime. Eşti cunoscut şi prin prisma necunoscutului: ai ales să îţi păstrezi anonimitatea, identitatea ta este un mister. Aş vrea să te întreb cum a început povestea Iv cel Naiv?
Ca toate poveștile și povestea lui Iv a început odată ca niciodată, pe vremea când tot scriam prin casă tot felul de mesaje, de gânduri, de sms-uri în încercarea de a exprima ce simt. Încurajat fiind de partenera mea de la acea vreme, am decis cu greu să public câteva poeme pe un blog. Apoi m-am simțit din ce în ce mai responsabil față de cei care citeau blogul și am continuat să scriu. Și iată unde s-a ajuns 🙂
Ai declarat despre tine că eşti din Focşani şi că, la bază, eşti inginer. Cu toate acestea, ai ales lumea literară. Era un vis de mic să scrii poezie, ai avut dintotdeauna tangenţe cu lumea scrisului sau pur şi simplu s-a întâmplat, precum un accident fericit?
Nu l-aș numi un accident fericit decât dacă am privi lucrurile foarte larg, planetar. Dacă facem un zoom in pe viața mea, ca individ, a fost o devenire. Dificilă, neașteptată, prelungă, dar o devenire. Visul meu de mic era să scriu o carte – simțeam că am ceva de spus. Mie și lumii întregi.
N-am avut nicio legătură cu lumea literaturii – n-am frecventat cenacluri, n-am fost olimpic la română, nu m-am remarcat în niciun fel în această zonă. În schimb, când a trebuit să aleg ce fac în viață, după ce am terminat facultatea (de Automatizări și Calculatoare), am realizat că eu aș vrea să fac ceva cu imaginația mea. Am intrat cu greu într-un departament de creație al unei agenții de publicitate și, încet-încet, am învățat să îmi exersez mușchiul creativității până când am realizat că eu, de fapt, vreau să scriu. Și am început să scriu. Am devenit Iv când aveam 33 de ani. Iar acum, 11 ani mai târziu, mă străduiesc să devin un scriitor cu normă întreagă. Visul meu e să mă pot susține exclusiv scriind literatură…
Ţi-ai păstrat anonimatul, nimeni nu ştie cine este omul din spatele lui Iv cel Naiv. Te face acest lucru mai liber? Pentru că oamenii au tendinţa aceasta de a cataloga, de a corela munca cuiva cu o faţă, un corp, o imagine…
Cred că e o formă de libertate, deși mecanismele deciziei de a fi anonim sunt mult mai complexe – au ținut și de anumite frici și de dorința de a ajuta oamenii să se concentreze pe ceea ce fac, nu pe cine sunt. Deși eu cred mult în această idee, chiar și mie mi-e greu să despart oameni pe care îi cunosc într-o oarecare măsură de opera lor. Cele două difuzează una într-alta, un om groaznic mă poate face să mă îndepărtez de operă, iar o operă admirabilă mă poate face să trec cu vederea faptul că omul nu e nicicum pe măsura autorului. E o separare dificilă, într-devăr, dar cred în utilitatea acestui exercițiu.
Unde îţi găseşti inspiraţia?
În muzică, în natură, în norii de pe cer, în furnici, în linia orizontului, în torsul pisicilor, în mângâierea razelor de soare, dar cel mai adesea în oameni. Cu cât mai apropiați, cu atât mai plini de inspirație.
Aşa cum l-am întrebat şi pe Radu Ţuculescu, am să te întreb şi pe tine: te-ai confruntat vreodată cu blocajul scriitorului? Şi dacă da, cum ai reuşit să îl depăşeşti?
Nu am experimentat blocajul foii goale. Dă-mi o foaie albă și o pot umple rapid. Am multe de spus, încă. Am trecut prin altfel de blocaje – cele care țin de organizare, de editare, de dificultatea revizitării unor scrieri. Procrastinarea, de exemplu, e una dintre problemele cu care mă confrunt cel mai des.
Angela Mariaşiu ţi-a transpus versurile pe o coloană sonoră. Cum ţi se pare această idee, ca poezia ta să se împletească cu muzica, şi să devină ceva ce lumea nu doar citeşte, ci şi fredonează?
Da, știu și mă bucură acest fapt. Și nu e singura, mai sunt câțiva oameni care au pus pe muzică scrierile mele. De altfel, chiar acum sunt implicat într-un extraordinar proiect muzical, un întreg album cu o voce senzațională. Nu pot spune mai mult, dar va apărea curând (în acest an, sper) și cred că va fi destul de fredonabil.
Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâmpinat-o în lumea literară?
Cel mai probabil, chiar lumea literară, în sine. De fapt, e o provocare atât de mare încât nici nu consider că fac parte din ea. De aici, de la periferia ei, această lume se vede a fi plină de grupuri, de mici interese, de mici orgolii, de mari invidii. Nu e de mirare că această lume literară profund viciată de perioada comunistă și complet neglijată de guvernanții de după n-a mai produs decât accidental nume mari, care să conteze în literatura universală. Mircea Cărtărescu e unul dintre aceste puține nume și mă îndoiesc că realizările sale pot fi considerate un succes al vreunei politici. Și, atât cât mă pricep, nu-l înțeleg ca pe un exponent al lumii literare românești. Bunul-simț, echilibrul, sinceritatea pe care le-am observat în câteva dintre interviurile sale îl plasează undeva, în afara acestei lumi. Așadar, mie îmi că în această lume de care tot vorbesc nu există autostrăzi sau măcar drumuri bune (ca în România reală) și dacă vrei să reușești e nevoie să-ți faci propria cărare. Aceasta ar putea duce undeva și, poate, îi va inspira și pe alții. Asta încerc să fac.
Acum că ai lansat şi primul volum de proză, idee despre care ai mai vorbit şi în trecut, care sunt planurile de viitor ale lui Iv cel Naiv?
Al doilea volum de proză, firește. Am început să scriu târziu, așa că n-am timp de pierdut. După o lungă perioadă de pregătire, scriu deja la el. Cel puțin pentru moment se numește Ziua în care toți copiii au fugit de-acasă și e un roman dedicat luptei dintre generații, care în acest roman, devine un război de-a dreptul. Îmi place să scriu această poveste, mai ales că e scrisă într-un fel inedit, nu foarte uzitat în literatură, după știința mea.
În afară de asta, tot scriu cuvinte în ficționarul meu de pe Facebook și cred că în curând își vor găsi o firmă tipărită, am un proiect interesant de poetry & augmented reality care sper să se întâmple anul următor. Nu duc lipsă de idei, însă nu mă pot dedica 100% acestor proiecte pentru că, și dacă s-ar întâmpla toate odată, la un nivel bun, tot n-aș reuși să am o calitate a vieții așa cum îmi doresc. E nevoie să mai fac și alte lucruri, care cer timp și energie. Dar, cum spuneam, visez ca într-o zi să pot trăi doar din scrisul de literatură.
Ce îi place omului din spatele lui Iv cel Naiv să facă în timpul său liber?
Îmi place să călătoresc, în primul rând. Călătoriile mele s-au schimbat în timp, am încercat să le adaug din ce în ce mai mult sens. Să cunosc oamenii mai bine, să le înțeleg mai mult limba, obiceiurile. Să observ legătura dintre ei și spațiul lor. Să observ cum ne despart mii de kilometri și mii de ani trăiți cu principii de viață diferite, dar și cum ne apropie pe loc mici gesturi sau emoții comune. În acest fel, am ajuns prin tot felul de bucătării (domestice sau nu) de prin lume și am învățat diverse tehnici și filozofii despre mâncare pe care încerc să le integrez în bucuria gătitului de-acasă. Apoi, dacă tot ajung în situații și locuri aparte, îmi place să le și fotografiez. Dacă mai adăugăm și consumul de artă (cărți și filme în cea mai mare parte) și sportul aproape zilnic avem un tablou complet al lucrurilor care îmi umplu timpul liber.
Există vreun vers, vreo poezie, vreun poet la care să te întorci mereu?
Îmi place atât de mult să aflu lucruri noi, se întâmplă atât de multe pe toate planurile, inclusiv pe cel artistic, încât simt rar nevoia să mă întorc la ceva. Poate că se întâmplă cu Marin Sorescu sau cu Nichita Stănescu. Dar sunt prea atent la vibrația contemporană, privesc mereu înainte, nu mă prea înlănțuie melancoliile.
Sunt curioasă cum ar arăta un playlist de 5 piese făcut de Iv cel Naiv. Ce recomandări ai pentru cititori?
Am observat că romanele pe care le scriu au nevoie de playlisturi diferite.
Am scris Să nu ne facem de râs în fața furnicilor ascultând muzică alternativă, indie. Câteva dintre piese au și ajuns în roman.
Acum, scriu Ziua în care toți copiii au fugit de-acasă pe un playlist format din câteva sute de coveruri. Iată câteva dintre piese:
IMANY – Wonderful Life
TEN FÉ – Waterfalls
WILLIAM SHATNER – Common People
ANNA OF THE NORTH – Nothing Compares 2U
CAGE THE ELEPHANT – Whole Wide World
CAMERA OBSCURA – Super Trouper
THE LIGHTNING SEEDS – You Showed Me
JOHNNY HOLLOW – People Are Strange
PUDDLES PITY PARTY – Royals
În încheiere, aş vrea să te rog să transmiţi un mesaj, un sfat, câteva gânduri sau versuri cititorilor revistei.
Mesajul meu pentru oameni este cel pe care îl am pentru mine, de ceva vreme încoace: e mai bine să regreți ce ai făcut decât ce n-ai făcut.
