Beyoncé și-a lansat al șaselea album, Lemonade, sâmbătă. E al doilea album ”vizual” al ei, dar, spre deosebire de Beyoncé (self-titled, 2013), nu are câte un videoclip individual pentru fiecare cântec. În schimb, toate sunt incorporate sub formă de film, un film de-o oră, care a apărut pe HBO în același timp în care albumul propriu-zis a apărut pe Tidal.
Lemonade se centrează pe durere, pierdere, neîncredere, infidelitate, și drumul unei persoane care încearcă să se cunoască, să se ierte și să ierte. Beyoncé spune că a vrut să ilustreze călătoria unei femei care se luptă cu suferințele aduse de toate cele de mai sus, dar mie-mi place să cred că orice om, indiferent de sex, poate să se regăsească în cuvintele ei.
Beyoncé, sau persona ei, este o femeie înșelată de soț, care se străduiește să accepte ce s-a întâmplat, și, la rândul ei, să ierte. Pe ”drum”, alunecă în depresie și în neîncredere, se întreabă unde a greșit, încearcă să-și înțeleagă soțul, e sfărâmată de propria dragoste și devine confuză, auto-distructivă. Se vede pe sine din ce în ce mai mică, vrea să se schimbe ca să fie din nou iubită, urăște, se compară cu cealaltă-femeie, sparge chestii. E furioasă, încearcă să se sinucidă, își amintește de copilăria ei ratată, se gândește la tatăl ei și la greșelile lui, îl urăște și pe el, o privește pe fata ei. Se plimbă prin oraș, vorbește despre cât de singură e, cântă și plânge, și-o doare. Se uită la poze și filmări de la nuntă (care chiar sunt de la nunta ei cu Jay-Z), își aruncă inelul și se tăvălește pe jos. Cântă la pian.
Este ori furioasă, impunătoare și explozivă, întrebându-l dacă-și dă seama ce a făcut, dacă-și mai amintește cine e ea, dacă înțelege la ce a dat cu piciorul, întrebând cum poate să renunțe la ea ‘pentru o Becky c-un păr frumos‘ – ori e distrusă, anxioasă, foarte, foarte singură, spunând că a încercat să fie mai frumoasă pentru el, și că, dacă ar vrea, ar putea deveni ”ea”.
Partea asta mi s-a părut frumoasă de tot, pentru că Bey citește, tăcut, versurile ”If that’s what you truly want – I can wear her skin over mine. Her hair over mine. Her hands as gloves. Her teeth as confetti. Her scalp, a cap. Her sternum, my bedazzled cane. We can pose for a photograph, all three of us. Immortalized – you and you perfect girl. I don’t know when love became elusive.” Și cred că-i așa de ușor să relaționezi cu cuvintele astea.
Și-apoi, iartă.
Practic, Lemonade e despre durerea lui Beyoncé, pe care și-o așterne prin 12 cântece aranjate în 12 capitole. Pray You Catch Me e Intuition, Hold Up e Denial, Don’t Hurt Yourself (cu Jack White!) e Anger, Sorry e Apathy, 6 Inch (cu The Weeknd) e Emptiness, Daddy Lessons e Loss, Love Drought e Accountability, Sandcastles e Reformation, Forward (cu James Blake!) e Forgiveness, Freedom (cu Kendrick Lamar!) e Resurrection, All Night e Hope, Formation (!!) e Redemption.
Fiecare capitol e câte un stadiu prin care trece oricine om la un heartbreak, de la suspiciune la negare, la durere, furie, iertare, etc, iar fiecare cântec e precedat de un text recitat de ea, cu o voce monotonă. Majoritatea sunt preluate din Warsan Shire, o poetă super mișto, de origine somaleză, care scrie despre sexism, iubire și dezamăgire, sărăcie.
Mie textele astea dintre cântece mi-au plăcut cel mai mult, pentru că fiecare cuvânt e foarte bine ales, toate se potrivesc extrem de bine și sunt la fel de expresive. Am plâns pe la jumătate și mi le-am rescris pe toate pe foi. Sunt foarte frumoase, și-atașez transcript-ul la sfârșit.
Dar și cântecele sunt mișto, iar Beyoncé ne arată cât de puternică poate să fie. Și cât de tare a fost lovită. Iar, vizual, Lemonade e super frumos. Amintește puțin a Terrence Malick, dar nu e deloc pretențios, ci doar foarte intim. Și tocmai prin asta câștigă – și ne câștigă. Și, plus, Lemonade atinge teme precum sexismul, rasismul, inegalitatea de șanse, poziția femeii de culoare de-a lungul vremii, într-un mod subtil. Nu chiar așa de pe față ca în Formation. Totul, chiar totul, e redat personal, ceea ce te face să-l preiei așa, fără prejudecăți sau strâmbături din nas.
Și mă bucur foarte mult că am ascultat, văzut și iubit Lemonade. Înainte de Formation, Beyoncé mi-era destul de indiferentă, plus că e greu să te dai în vânt după ceva ce e și mainstream, și pop. Dar Lemonade m-a făcut să plâng, chiar să tremur și să învăț, la rândul meu, să pot să și accept ce mi se dă.
Transcript-ul (swirls of heartbreak, as I’d say):
Intuition
I tried to make a home out of you but doors lead to trap doors, a stairway leads to nothing. Unknown women wander the hallways at night. Where do you go when you go quiet?
You remind me of my father, a magician… able to exist in two places at once. In the tradition of men in my blood, you come home at 3 a.m. and lie to me. What are you hiding?
The past and the future merge to meet us here. What luck. What a fucking curse.
Denial
I tried to change, closed my mouth more, tried to be softer, prettier, less awake. Fasted for 60 days, wore white, abstained from mirrors, abstained from sex, slowly did not speak another word. In that time my hair, I grew past my ankles. I slept on a mat on the floor. I swallowed a sword. I levitated. Went to the basement, confessed my sins, and was baptized in a river. I got on my knees and said amen and said I mean.
I whipped my own back and asked for dominion at your feet. I threw myself into a volcano. I drank the blood and drank the wine. I sat alone and begged and bent at the waist for God. I crossed myself and thought I saw the devil. I grew thickened skin on my feet I bathed in bleach and plugged my menses with pages from the holy book, but still inside me, coiled deep, was the need to know… are you cheating on me?
Cheating? Are you cheating on me?
Anger
If it’s what you truly want… I can wear her skin over mine. Her hair over mine. Her hands as gloves. Her teeth as confetti. Her scalp, a cap. Her sternum, my bedazzled cane. We can pose for a photograph all three of us. Immortalized… you and your perfect girl.
I don’t know when love became elusive. What I know is, no one I know has it. My father’s arms around my mother’s neck, fruit too ripe to eat. I think of lovers as trees… growing to and from one another. Searching for the same light.
Why can’t you see me? Why can’t you see me? Why can’t you see me? Everyone else can.
Apathy
So, what are you gonna say at my funeral now that you’ve killed me? Here lies the body of love of my life, whose heart I broke without a gun to my head. Here lies the mother of my children, both living and dead. Rest in peace, my true love, who I took for granted. Most bomb pussy who, because of me, sleep evaded. Her god listening. Her heaven will be a love without betrayal. Ashes to ashes, dust to side chicks.
Emptiness
She sleeps all day. Dreams of you in both worlds. Tills the blood, in and out of uterus. Wakes up smelling of zinc, grief sedated by orgasm, orgasm heightened by grief. God was in the room when the man said to the woman, „I love you so much. Wrap your legs around me. Pull me in, pull me in, pull me in.” Sometimes when he’d have her nipple in his mouth, she’d whisper, „Oh, my God.” That, too, is a form of worship.
Her hips grind, pestle and mortar, cinnamon and cloves. Whenever he pulls out… loss. Dear moon, we blame you for floods… for the flush of blood… for men who are also wolves. We blame for the night, for the dark, for the ghosts.
Loss
Every fear… every nightmare… anyone has ever had.
Accountability
You find the black tube inside her beauty case where she keeps your father’s old prison letters. You desperately want to look like her. You look nothing like your mother. You look everything like your mother. Film star beauty. How to wear your mother’s lipstick. You go to the bathroom to apply your mother’s lipstick. Somewhere no one can find you.
You must wear it like she wears disappointment on her face. Your mother is a woman and women like her can not be contained. Mother dearest, let me inherent the earth. Teach me how to make him beg. Let me make up for the years he made you wait. Did he bend your reflection? Did he make you forget your own name? Did he convince you he was a god? Did you get on your knees daily? Do his eyes close like doors? Are you a slave to the back of his head?
Am I talking about your husband or your father?
Reformation
He bathes me until I forget their names and faces. I ask him to look me in the eye when I come home. Why do you deny yourself heaven? Why do you consider yourself undeserving? Why are you afraid of love? You think it’s not possible for someone like you. But you are the love of my life. You are the love of my life. You are the love of my life.
Forgiveness
Baptize me… now that reconciliation is possible. If we’re gonna heal, let it be glorious. 1,000 girls raise their arms. Do you remember being born? Are you thankful for the hips that cracked? The deep velvet of your mother and her mother and her mother? There is a curse that will be broken.
Resurrection
Something is missing. So many young women, they tell you, „I want me a hu — see, all them make me feel betterthan you.” So how we supposed to lead our children to the future? What do we do? How do we lead them? Love. L-O-V-E, love. Mm-mmm-mmm. Hallelujah, thank you, Jesus. I just love the Lord, I’m sorry, brother. I love the Lord, that’s all I got.
When your back gets against the wall and your wall against your back, who you call? Hey! Who you call? Who you call? You gotta call Him. You gotta call Jesus. You gotta call Him. You gotta call Him ‘cause you ain’t got another hope.
You are terrifying… and strange and beautiful.
Magic.
Hope
The nail technician pushed my cuticles back… turns my hand over, stretches the skin on my palm and says, „I see your daughters and their daughters.” That night in a dream, the first girl emerges from a slit in my stomach. The scar heals into a smile. The man I love pulls the stitches out with his fingernails. We leave black sutures curling on the side of the bath.
I wake as the second girl crawls head first up my throat, a flower, blossoming out of the hole in my face.
Redemption
Take one pint of water, add a half pound of sugar, the juice of eight lemons, the zest of half a lemon. Pour the water from one jug then into the other several times. Strain through a clean napkin.
Grandmother, the alchemist, you spun gold out of this hard life, conjured beauty from the things left behind. Found healing where it did not live. Discovered the antidote in your own kit. Broke the curse with your own two hands. You passed these instructions down to your daughter who then passed it down to her daughter.
I had my ups and downs, but I always find the inner strength to pull myself up. I was served lemons, but I made lemonade. My grandma said „Nothing real can be threatened.” True love brought salvation back into me. With every tear came redemption and my torturers became my remedy. So we’re gonna heal. We’re gonna start again. You’ve brought the orchestra, synchronized swimmers.
You’re the magician. Pull me back together again, the way you cut me in half. Make the woman in doubt disappear. Pull the sorrow from between my legs like silk. Knot after knot after knot. The audience applauds… but we can’t hear them.
[sidenote – de ce „Lemonade”? Hattie White, bunica lui Jay Z, apare la un moment dat, în film, vorbind la petrecerea de ziua ei, când a împlinit 90 de ani. Le spune prietenilor săi că „I had my ups and downs, but I always found the inner strength to pull myself up. I was served lemons, but I made lemonade.”]
