Les Films de Cannes à Bucarest rămâne unul dintre cei mai relevanți piloni ai ancorării publicului autohton la actualitatea festivalieră prin însăși premisa lui, anume o compilație de proiecții cu unele dintre cele mai apreciate și discutate filme de la cea mai recentă ediție a Festivalului de la Cannes. Rezumatul oferit mai sus poate ridica problema curatoriatului din spatele acestei selecții, mai exact autosuficiența pe care un festival care preia elita unui festival, care la rândul său preia elita industriei cinematografice, o întâmpină. Problema, însă, rămâne o falsă-problemă, poate ceva la care doar eu am fost reticient când am auzit prima dată de festival, iar acest lucru se datorează dinamismului specific pe care curatorii (necunoscuți mie până în acest punct) îl asigură selecției. Vorbim aici despre retrospective, selecții focus, masterclass-uri, prezentarea celor mai noi producții românești etc. Toate acestea previn transformarea autohtonului Les Films de Cannes à Bucarest într-o copie mai puțin reușită și finanțată a Festivalului de la Cannes, demonstrând ambiții curatoriale și adaptabilitate la publicul bucureștean.
Retrospectiva din acest an îi este dedicată lui Lucian Pintilie și propune trecerea în revistă a întregii sale filmografii. Decizia organizării acestei retrospective este în mod evident tributară iconoclastului Pintilie și, deși e o propunere mult mai puțin provocatoare pentru publicul român decât a fost cea dedicată lui Béla Tarr, rămâne o adiție valoroasă a acestei ediții.
O proiecție-eveniment va fi organizată în jurul filmului Roma (r: Alfonso Cuarón), câștigătorul Leului de Aur la Veneția și prezentată în cadrul Zilei de Aur. Publicul român va avea șansa de a viziona o proiecție a filmului filmat pe peliculă de 65mm în sala Grand Ultra din Grand Cinema & More din Băneasa Shopping City, ocazie aparent rară de familiarizare a spectatorilor cu pelicula. De menționat este că, din nefericire, Arhiva Națională de Filme dispune de posibilități limitate în conservarea peliculelor iar evenimentele culturale în care cinefilii au șansa de a se bucura de o copie analog bine păstrată se pot număra pe degete; doar de dragul de a face eu această numărătoare, aș spune că cele două proiecții din cadrul retrospectivei Jonas Mekas organizată de One World Romania, cele două proiecții ale filmului Darling (r: John Schlesinger) organizate de ANF în luna iulie și proiecția scurtmetrajului Film (r: Samuel Beckett, Alan Schneider) în cadrul proiecției Cineclubului Film Menu: America ’60 au reprezentat cele mai notabile proiecții analog ale acestui an.
Focus-ul acestei ediții este cinemaul mexican, iar retrospectiva Carlos Reygadas, care și-a confirmat prezența la festival, reprezintă principala adiție pe care Les Films de Cannes à Bucarest o aduce în cinefilia comună bucureșteană. Publicul va avea ocazia să parcurgă întreaga filmografie de lungmetraj a cineastului mexican, inclusiv Nuestro Tiempo, recenta bijuterie festivalieră care a scandalizat criticii de film. Carlos Reygadas va susține și un masterclass alături de Natalie Lopoez, actrița pe care o putem vedea interpretând rolul principal feminin în Nuestro Tiempo. În secțiunea Focus Mexic este inclus și lungmetrajul Cronos (1994) al regizorului Guillermo del Toro.
Touch Me Not (r: Adina Pintilie) este, cu siguranță, cea mai controversată apariție în cinemaul românesc al acestui an și, alături de Le Livre d’Image (2018) al lui Jean-Luc Godard și My Life Rehearsed in One Leg al lui Bogdan Mustață, alegerea pe care cinefilii iubitori de cinema care se distanțează de normele narative (deși lungmetrajul Adinei Pintilie va fi dezamăgitor pentru împătimiții experimentalului) o vor face. Pe lângă Adina Pintilie, două alte cineaste sunt prezente în cadrul secțiunii Avanpremierele toamnei, anume Mona Nicoară cu lungmetrajul documentar „Distanța dintre mine și tine” și Ioana Uricariu cu Lemonade.
Desigur, selecția festivalului conține și o listă de lungmetraje de tip A, premiate și lăudate deja în cadrul circuitului festivalier. Printre ABC-ul marilor producții și marilor premii este mereu indicat să strecori și filme mai puțin mediatizate, să îți găsești propriul underrated darling. Din păcate nu am avut ocazia de a vedea o mare parte din filmele selectate și de aceea evit să mimez o autoritate în recomandări, însă schița de mai sus (căci este, până la urmă, doar o schiță) vine ca un slalom printre palmares care caută evidențierea specificității Cannes-ului bucureștean.
