Într-un viitor îndepărtat (circa 5 miliarde de ani), Soarele va consuma rezerva de hidrogen și heliu și se va transforma într-o gigantă roșie. Pe de altă parte, își va mări diametrul astfel încât ar putea înghiți și Pământul. Între timp, din cauza faptului că va deveni de cel puțin 40% mai luminos, oceanele se vor evapora, calotele glaciare se vor topi, ceea ce va face planeta să se transforme într-un glob arid și toxic, asemănător lui Venus. De la premiza asta pleacă banda desenată Low, cu mica modificare că procesul natural al Soarelui a fost amplificat de un alt fenomen.
Astfel, 10.000 de ani în viitor, omenirea a creat domuri gigant pentru a servi ca viitoare orașe și au fost puse pe fundul oceanului (se specifică undeva Groapa Marianelor ca fiind în apropiere, deci putem presupune că este vorba de Pacific). Aerul din aceste orașe-domuri a fost reciclat, dar în scurt timp va deveni toxic. Evident, majoritatea omenirii, sau cel puțin ce a mai rămas din ea, și-a pierdut speranța și se dedau câtorva plăceri ce încă mai sunt disponibile.
Dar, pe când toți s-a scufundat cu un zâmbet morbid în nihilism și varii coapse (fragede sau bine făcute), în Salus, un ultim bastion al omului, există o femeie pe nume Stel Caine. O adeptă a unei religii ce pune la nivel de Biblie optimismul, căsătorită cu Johl, ultimul pilot a unui ultim costum de luptă robotizat, mamă pentru trei copii, Marik, Tajo și Della. Ei bine, optimismul acesteia este răsplătit într-o zi de un semnal al unei probe robotizate, semnalând descoperirea unei planete locuibile într-un sistem solar îndepărtat, o ultimă speranță venită într-un ultim moment de disperare a omenirii, satelit lansat în urmă cu 13.000 de ani și rechemat de Stel înapoi într-o călătorie decenială. De asemenea, optimism „răsplătit” de atacul unei bande de pirați, în aceiași zi, în timpul unei vânători de rutină, ce se termină cu moarte lui Johl (soțul) și răpirea celor două fiice (Tajo și Della).
Fast forward, 10 ani. Proba ajunge înapoi și se prăbușește pe suprafața planetei, loc unde omenirea nu a mai pus piciorul de milenii. Stel, acompaniată mai mult sau mai puțin benevol de fiul său Marik, se îmbarcă într-o călătorie spre mântuirea speciei. Între timp, va descoperi soarta fiicelor sale, cât de adâncă este cu adevărat puterea optimismului său și unele secrete ale lumii. Sună un pic clișeic, dar nu este atât de mult o călătorie fizică pe cât este un conflict ideologic, nihilism versus realism versus optimism. Negativismul este slab reprezentat. În schimb, povestea în sine îmbină diferite elemente din SF-ul post-apocaliptic sau pre-apocaliptic astfel încât nu rezultă un ghiveci. Lumea construită de talentatul Rick Remender (care în paralel are și Black Science, tot un SF foarte mișto, și Deadly Class) nu pare a fi forțată, nu pare a fi apăsătoare, cu toate că omenirea își dă ultima suflare. Pornind de la relativa libertate de creație ce vine din autenticitatea universului imaginat de el, a reușit să creeze o legătură simbiotică între naturalețea unei lumi subacvatice și ciudățenia unei evoluții forțate, care pe alocuri mi-a amintit de unele secvențe din cărțile fraților Strugatsky (da, ăia cu Picnic la Margine de Drum) și puțin din grandomania lui Frank Herbert (da, ăla cu Dune. Cartea, nu filmul).
Dar, toată abilitatea asta a lui Remender de a naște o bandă desenată unică nu înseamnă nimic fără un artist ce e în concordanță cu viziunea sa. Drept urmare, alegerea lui Greg Tocchini a fost una extraordinară. Nu-mi amintesc ultima oară când am văzut o bandă așa de frumoasă. Culorile, îmbinarea liniilor de contur cu lipsa liniilor de contur, abilitatea de a da viață unei imaginații bogate și o creativitate ieșită de comun.
Ce mi-a plăcut cel mai mult, și îndeajuns să zic că Low e preferata mea of all time, este dinamica personajelor. Îți dai seama relativ repede că fiecare personaj reprezintă o ideologie, dar pe măsură ce povestea avansează și te aștepți ca un anumit personaj să facă și să zică ceva specific, ai suprize plăcute. Optimismul are parte și de momente de disperare, nihilismul se ridică deasupra pentru zvâcniri de refuz a futilității. Este o mecanică care face personajele mult mai reale decât alte benzi desenate.
Low s-a oprit momentan la numărul 15, 16 urmând să apară pe 8 martie, iar povestea este grupată în 3 volume mai mari ce înglobează 3 povești principale.
