Folosit mai mult la plural, substantivul „tacla” nu e unul dintre cele pe care un orășean fără rude la țară să-l folosească excesiv. Sau bine, poate doar dacă e ironic odată. Taclalele, discuțiile acelea „despre una-despre alta” cum am spune noi, despre banalități, despre cine unde a mai fost în vacanță, ce a mâncat bun și pe unde s-a mai pozat (asta dacă nu a postat totul înainte pe rețelele de socializare) îmi par o activitate dintre cele mai blânde, ludice, și cu totul inocente, mai ales în lumea noastră de azi.
Nu faci rău nimănui când ieși la o tacla. Nici când ieși la o Takla nu faci rău nimănui. Chiar dimpotrivă. Să vă zic. De curând, în peisajul literar al Bucureștilor noștri dragi, a apărut un nou loc numai bun de discuții literare și nu numai. Nu e vorba de discuții foarte academice, nici gând de priviri mustrătoare la o întrebare mai naivă din partea publicului. E vorba de o…„takla” (etimologică!). O discuție pe marginea câtorva cărți, alese cu grijă de moderatori, sub umbrela unei teme comune. O să vă spun câte ceva despre cum a fost prima ediție la care am ținut să ajung, poate vă vine cheful de o takla.
Mai întâi și mai de toate, se anunță pe pagina evenimentului de pe Facebook, tema discuției, care a fost cartea-cult. Nu știu care e primul exemplu care vă vine în minte, dar e posibil ca fiecare generație să aibă cărțile ei cult, cum a spus și Mircea Vasilescu, unul din invitați. Eu una mă gândesc mereu la Marin Preda – Cel mai iubit dintre pământeni ca la o carte cult, când îmi aduc aminte cum îmi povesteau părinții în liceu cât de greu le-a fost să facă rost de ea și ce „relații” trebuia să ai ca să ajungi la o asemenea carte. Pentru că acum 30-40 de ani oamenii citeau (poate) mai mult, dar paradoxal, aveau foarte greu acces la anumite cărți din cauza cenzurii, draga de ea. În fine.
Tema asta mi s-a părut extrem de interesantă tocmai pentru că e alunecoasă, și mă întrebam de ce o anumită carte ajunge să devină cult? E vorba doar de valoarea ei strict literară, sau circumstanțele contează mai mult? Ori timpul decide? Cei doi invitați au încercat un răspuns cât mai convingător (Mircea Vasilescu profesor la Facultatea de Litere a Universității din Buurești, jurnalist, traducător, eseist și Oana Purice- agent literar). Bineînțeles, nu există un răspuns definitiv, dar fiecare îți permite să variezi discuția dintr-o anumită perspectivă. O carte devine cult când nu e foarte cunoscută, când creează în jurul ei un fel de mister, și un cerc restrâns de cititori fac pentru ea o adevărată pasiune. De asemenea, cultul implică faptul că acea carte generează ceva dincolo de sfera literară, are efecte în real, în cotidian (Suferințele tânărului Werther, a lui Goethe, de exemplu, care poate astăzi nu se mai citește cu aceeași pasiune de tineri, însă la momentul apariției ei a stârnit atâtea și atâtea controverse).
Dacă am spus că e posibil ca fiecare generație să aibă cărțile ei cult, să nu excludem faptul că se poate ca fiecare vârstă, etapă din maturizarea noastră să aibă o carte cult, idee pe care a susținut-o Oana Purice, când a dat ca exemple Robinson Crusoe sau Trei dinți din față a lui Marin Sorescu. Poate și copilăria sau adolescența noastră au câte o carte de felul acesta (mie țin minte că mi-a plăcut teribil Matilda, de Roald Dahl, pe care o s-o citesc toată viața).
Mai apoi, contează dacă putem vorbi doar de cărți cult sau și de autori cult, adică dacă un autor poate produce mai multe cărți cult, așa cum există autori de secol XXI care produc best-seller-uri. De asemenea, interesant este ce întreține cultul literar respectiv? Să fie timpul, să se transmită această atitudine ca un „microb” de la o generație la alta? Personal, cred că e mai greu să se facă o astfel de trecere, mai ales în postmodernitatea atât de dinamică în care trăim. Poate o carte-cult rămâne așa doar atât cât ține o generație.
Iar de vreme ce cărțile de acest tip se leagă de o anumită comunitate care împărtășește aceleași opinii în ce o privește, putem spune că și generațiile de scriitori au cărțile lor-cult? Am citit recent că generația ’80 a fost foarte atașată de romanul lui Salinger, De veghe în anul de secară (pe care apropo, ucigașul lui John Lennon tocmai o cumpărase în ziua în care l-a ucis) și de poeții generației Beat. Nu știu dacă atât de tare încât să le numim cărți cult, dar o anumită pondere există și acolo.
Mai multe întrebări decât răspunsuri, așadar. Chestiunea e complexă și variată, și merge de la cărți pe care azi le mai citesc mai mult filologii, cum ar fi Viața și opiniile lui Zacharias Lichter a lui Matei Călinescu, care e o carte foarte bună, cred eu, până la cărțile pe care părinții noști le adorau – Toate pânzele sus, Cireșarii și până la Frumoasa și bestia, o carte non-cult care a devenit cu siguranță cult, dar și bestseller în același timp (nu știu cum stă cu cifrele pe box-office noua premieră, dar e de verificat și acolo).
Oricum ar fi, tema mi s-a părut bine aleasă, cu implicații literare și extra-literare, care te face curios și poate te și apropie de unele titluri. Moderatoarele au fost Oana Dubălaru și Magda Răduță, ambele profesoare la Facultatea de Litere din București.
Cea de-a doua întâlnire va fi despre grupurile, rețelele, cercurile literare, un subiect care din nou cred că poate atrage mai mult decât un public filolog. Mergeți deci pe miercuri, pe 26, la minunăția de Humanitas Kretzulescu, sau dacă nu, mai așteptați o lună, căci se organizează o întâlnire la patru săptămâni. Se va vorbi despre Aer cu diamante (unul din cele două volume „manifest” ale generației ’80 de la noi), David Lodge (Schimb de dame) – un postmodernist britanic care m-a făcut să râd cu lacrimi în romanul Meserie!, Roberto Bolaño (Detectivii sălbatici)- despre care trebuie să caut câte ceva înainte, J.L. Borges (Conversatii, Cărțile și noaptea) – a cărui proză scurtă poate ar fi bine să o încercați, și Patti Smith (Pe când eram doar niște puști)- pe care abia aștept să-l descopăr. Ne vedem acolo dacă aveți chef de o carte bună sau de o takla, generatoare de alte taclale cu prietenii.
PS: în mai o să aflați câte ceva despre ce sunt și care e impactul cărților de debut, iar pagina de Facebook a evenimentului de miercuri o aveți aici.
