Noaptea Albă a Galeriilor este, mă arunc să spun, probabil unul dintre cele mai notabile și importante evenimente de artă anuale. Până acum cinci ani doar cei din capitală se puteau bucura de o seară întreagă de artă în fiecare toamnă, când venea vremea să se întâmple NAG. De cinci ani însă, caracatița Nopții Albe s-a extins și în multe alte orașe din afara țării (unsprezece doar anul acesta). Cert e că, în ciuda a tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, Noaptea Albă a Galeriilor 2020 se întâmplă. Și se întâmplă bine!
Pentru mine, NAG e tradiție. De când m-am mutat în București în 2014, am colindat orașul la fiecare ediție cu harta-n mână și prietenii lângă și am făcut turul galeriilor. Ba chiar în 2017 m-am ocupat, cot la cot cu Melissa, de partea de PR a evenimentului. Ăla da carusel emoțional și unul dintre lucrurile cu care mă mândresc cel mai mult atunci când scot CV-ul de la naftalină. Mă bucur că pandemia n-a omorât Noaptea Galeriilor și, pentru că evenimentul s-a extins anul acesta la trei seri în loc de una, plus că tot ne pregătim de o relansare a revistei Dissolved, am zis că nu-i alt moment mai bun să dăm praful la o parte și să vorbim despre unul dintre cele mai dragi mie evenimente.
Aveți mai jos un triplu interviu cu Suzana Dan (fondator), Sașa Lazăr (ilustrator, pictor și făuritor al identității vizuale de anul acesta) și Sorina Vazelina (ilustratoare). Un triplu „S” despre NAG 2020, începuturi, provocări și cele două evenimente speciale din acest an: „A Longer Exposure” (la A5 Studio Space din Amzei) și „Outside Histories”. În orice caz, cam oricât aș scrie eu despre acest eveniment, n-aveți cum să înțelegeți ce zic până nu mergeți să vedeți. Pe 2, 3 și 4 octombrie.
Suzana Dan
Noaptea Albă a Galeriilor există de 14 ani în București și de 5 ani în celelalte orașe din afara țării. Pentru mine NAG este, de 6 ani de când m-am mutat în București, o tradiție anuală și abia acum îmi dau seama cât de mult timp a trecut, de fapt. Cum a arătat prima ediție a nopții albe, comparată cu planurile pe care le aveți pentru anul acesta?
Suzana Dan: În 2007 am simțit NAG ca pe o adunare între prieteni. Cu bune și cu rele. Mă bucur mult că a rămas undeva agățat de NAG spiritul ăsta freestyle și simt că ar trebui să îl păstreze și în continuare. NAG a crescut ca plantele pe care le găsești crescute din colțuri de zid. Doar aparent alandala sau neavând ce căuta acolo, când de fapt lucrurile nu stau deloc așa. M-am tot întrebat de ce aș continua să fac împreună cu colegii mei un astfel de eveniment fiindcă de multe ori sentimentul că nu are rost ceea ce faci este destul de apăsător, mai ales după ce treci de zece ediții. Dar cred că lucrurile vor deveni interesante abia după 15 ani, așa că aștept deja cu nerăbdare să vedem ce vom face în 2021! Nu pot să compar acest an cu alte ediții, mi se pare ca o primă ediție din altceva, cu același entuziasm în spate dar cu multe precauții.
Și o curiozitate pe care o am de multă vreme , deși am făcut și eu parte din echipa NAG acum trei ani – cum a început acest eveniment? Cum s-a născut ideea?
S.D.: NAG este o soră mică a Nopții Muzeelor. La vremea aceea în afară de Noaptea Muzeelor nu mai exista în București niciun eveniment anual de anvergură extins în mai multe spații. Lucram la MNAC și am văzut cu propriii mei ochi un eveniment în nocturnă care a explodat numărul de vizitatori într-un muzeu care suferea enorm din cauza izolării față de vibrația orașului, cocoțat pe un deal într-un palat. Așa că, într-o discuție cu Silvia Rogozea mi-am pus întrebarea oare de ce nu ar exista așa ceva și pentru galerii? Încă mai am documentele și listele cu spații din 2007, cred că sigur mai am undeva și cartonul cu task-uri pe care îl aveam pe perete. Țăcăneală. De aici încolo totul este istorie. Pe vremea aceea nu exista asociația noastră, Ephemair, Marian Ivan ne-a ajutat cu structura juridică pentru prima noastră aplicație la ceea ce era pe vremea aceea FCN, devenit ulterior AFCN, a avut și o mare implicare în partea birocratică, apoi în următoarele ediții am colaborat cu alte organizații în partea de hârțogăraie până când am decis că ar trebui să punem în cui hippioțeala și să facem o asociație. Așa s-a născut Asociația Ephemair în 2011 și de atunci și până azi multe am tot făcut și sper să mai tot facem.
În afară de expozițiile din București, ce alte evenimente speciale și surprize se mai pregătesc în celelalte orașe participante?
S.D.: Sincer cred că în acest an TOT ce există în programul NAG este special. Știu din interior că toată lumea a făcut un foarte mare efort să organizeze ceva pentru NAG și le mulțumesc nespus de mult tuturor participanților. Fie că vorbim de orașe care au un singur spațiu deschis sau orașe care în acest an realmente a explodat harta locațiilor, invit ca de fiecare dată publicul să meargă și să vadă tot, de la micile spații care poate vor fi deschise doar în acest weekend la marile galerii și centre culturale.
Spre deosebire de toate edițiile trecute, anul acesta „Noaptea” va dura trei seri, nu una singură. Întrebarea care-mi vine-n minte este: de ce?
S.D.: Am extins NAG pe durata unui sfârșit de săptămână fiindcă am luat foarte serios în considerare faptul că trebuie să asigurăm cu toate resursele pe care le avem un cadru cât mai sigur pentru toți cei care participă la NAG: public, participanți, echipă. Este o minune faptul că am reușit să găsim resursele financiare pentru a organiza anul acesta NAG, vorbim de un an în care această pandemie a adus în pragul disperării cel mai important segment din societate. Comunitatea artistică face parte din această pătură mijlocie iar din nefericire nu întrevăd absolut nimic bun pentru viitor. Gestul de a ne arunca într-un asemenea context ca să organizăm NAG a fost unul nebun, dar pe de altă parte am simțit și o responsabilitate de a menține vizibil faptul că sectorul cultural independent înseamnă oameni care vor să trăiască din munca lor, nu un domeniu pe care îl pui on hold până trece pandemia. Și că acest sector independent a făcut de cele mai multe ori bine acolo unde instituțiile statului nu au avut disponibilitate sau interes să facă ceva. Deci avem NAG 3 seri ca să fim siguri că putem vizita NAG fără să avem probleme cu aglomerările. Noi ne-am străduit să organizăm lucrurile cât mai bine conform reglementărilor oficiale în vigoare dar este extrem de important ca fiecare dintre noi, vizitator sau participant sau membru din echipa NAG, să își asume o minimă responsabilitate, grijă față de propria persoană și respect față de ceilalți.
Ți se pare că ajută sau schimbă dinamica NAG faptul că evenimentul va avea trei zile acum? Cum?
Posibil că da. În contextul actual nu mai vreau să văd puhoi de lume nicăieri, vreau ca oamenii să aibă sentimentul de siguranță când vizitează NAG. Vreau să aibă acces la un eveniment frumos fără sa fie stresați, fără să le fie frică.
Evenimentul de trei zile este ceva ce v-ar interesa să repetați și pe viitor, poate?
Încă nu pot să zic nimic fiindcă este foarte important feedback-ul partenerilor organizatori din celelalte orașe și al spațiilor participante. Răspunsul lor ne va ajuta să luăm sau nu în considerare o extindere a NAG pe mai multe seri. În perioada 2014 – 2017 Ephemair a organizat Weekend-ul Galeriilor în București deci avem un precedent în acest sens și da, răspunsul galeriilor a fost pozitiv față de el.
Cum ți se pare că s-a resimțit perioada asta a pandemiei pentru artiști? I-a ajutat sau dimpotrivă? Bănuiesc că au existat diferențe între numărul de aplicații de anul acesta și cel de anul trecut, de exemplu, dar nu știu dacă în bine sau în rău.
Este pur și simplu îngrozitor ceea ce se întâmplă în România pentru comunitatea artistică. Și nedrept. Posibil ca unii artiști au fost inspirați de acest context, dar în niciun caz nu este corect să spunem că cei care nu au putut să creeze ceva în perioada asta nu sunt artiști și merită să dispară. De altfel, împreună cu Fundația9 am conceput o dată cu intrarea în lockdown programul de granturi ARTISTS ROOMS care a ajutat o mică parte din artiști să lucreze în perioada izolării. Îmi este frică să fac o comparație între bugetul total pe care am reușit să îl obținem pentru acest program și obscenitatea unor evenimente care anul ăsta au beneficiat de aceleași finanțări ca și în anii precedenți ignorând în mod macabru faptul că artiștii realmente nu mai au nicio sursă financiară de supraviețuire. Acest an ne-a învățat foarte multe lucruri, inclusiv faptul că în asemenea situații dificile, deși ar fi de așteptat să existe mai multă empatie și umanitate, încă nu am învățat lecțiile astea. Pe de altă parte, tot aceeași comunitate artistică lovită din toate părțile a răspuns pozitiv la invitația noastră pentru a face împreună NAG. Deci încă exista minuni, încă există oameni buni, încă există undeva bucurie și ceva speranță. Comparativ cu anul precedent da, există diferențe ca număr de participanți. Se poate vedea în arhiva de pe site-ul Noaptea Galeriilor. Dar nu sunt mari și cred că nici nu are o relevanță dacă ar fi fost o participare extrem de redusă atâta timp cât toți participanții își doresc în mod real să facă parte din programul NAG, să fim împreună chiar și în anul ăsta pe care cu toții îl vrem sfârșit o dată.
A existat, oare, vreo provocare specială pe care ați întâmpinat-o în organizarea evenimentului de anul acesta, având în vedere contextul?
Da. Și o frustrare incredibilă. Nu mulțumesc instituțiilor guvernamentale de profil cărora le-am solicitat un sprijin financiar în acest an și care realmente ne-au umilit prin absența oricărui răspuns sau prin reacții lipsite de orice urmă de bun simț din partea funcționarilor angajați. Stimate doamne, stimați domni, chiar avem o problemă.
Sașa Lazăr
Știu că tu ai fost mâna din spatele identității vizuale a NAG 2020. Cum a funcționat colaborarea voastră? Ai avut libertate totală în abordarea temei?
Sașa Lazăr: Libertate totală de la Suzi. Îi mai ceream eu păreri, la care ea răspundea invariabil cu dictonul ăsta, pe care nu l-am auzit decât la mișto până acum: “Cum vrea artistul.” Doar că ea era serioasă. Dar libertatea a fost împărțită la un timp foarte limitat. Însă îmi place așa, e ca un examen, te forțează să dai rapid ceva. Dacă nu bun, măcar funcțional.
În afară de identitatea vizuală, vei avea și un proiect special în A5 Studio Space din Amzei – expoziția „A Longer Exposure”. De ce „A Longer Exposure”?
S.L.: Așa se cheamă locul? Deci toate stabilimentele de pe Strada Piața Amzei au nume de formate de hârtie. „A longer exposure” – pentru că procedeul fotografic prin care lași diafragma aparatului deschisă ca să intre mai multă lumină mi s-a părut o analogie bună cu ce se întâmplă în capul meu ca să ajung la un desen. Dacă îmi fixez atenția pe o idee suficient de mult timp, începe să-și schimbe forma și sensul, se topește în ceva fluid și eventual se recompune în ceva care nu mai seamănă cu gândul de la care plecasem. Tot așa cum, în fotografie, un obiect suprins cu o expunere lungă devine suma tuturor momentelor prin care a trecut în intervalul în care a fost expus. Iar fotografia finală, deși le cuprinde, nu mai seamănă cu nicio instanță luată separat.
Ce poți să-mi spui despre cele trei lucrări din expoziție? Va fi ceva nemaivăzut de public până acum?
S.L.: Nu, în sensul în care cine mă urmărește pe Instagram va fi văzut deja o versiune a lucrărilor. Și da, în sensul în care o lucrare pictată e o altă mâncare de pește altogether față de una făcută digital.
Sorina Vazelina
Sorina, ne spui, pe scurt, ce vei îndeletnici la Rezidența BRD Scena9 de Noaptea Galeriilor 2020, în cadrul proiectului Outside Histories #2, practic? Am auzit că-i ceva cu pereți, azteci și tot felul de personaje.
Sorina Vazelina: Pereții rezidenței au personaje aztece combinate cu detalii bizantine, într-un melanj stucco avariat de umiditate. Intervenția mea este pe bucățile atacate de timp, sau peste personajele aztece existente. La fel ca Nina, am construit niște tablouri pornind de la suportul existent.
Care ți-a fost inspirația pentru acest proiect special?
S.V.: Dubioșii azteci actuali, bătrâni și oameni care bântuie neobservați străzile, ilustratori români îngropați între amintiri apuse.
Cât timp ai avut să lucrezi la acest proiect și cum te-ai pregătit pentru el?
Diete, judo, yoga… pe scurt, m-am pregătit toată viața.
Ultimele noutăți îmi spun că o vei avea drept colegă de expoziție pe Nina Jovanović, artistă emergentă în vârstă de 7 ani ½. Cum v-ați înțeles atunci când v-ați împărțit spațiul „de lucru” și ce va face ea în cadrul expoziției?
Nina is doing her thing, Suzana ne-a ajutat cu sfaturi, fill-in… Am discutat pe parcurs diverse lucruri dar Nina este o artistă cu o viziune destul de clară, a pregătit schița și a lucrat până în punctul în care a simțit că a finalizat lucrarea.
