Plânsul lui Nietzsche – recenzie

Avatar
martie 18, 2016
2 min read

Plânsul lui Nietzsche

   Ce faci când ești psihoterapeut și nu-ți ajung pacienții din viața reală? Scrii o carte (sau mai multe) unde întâlnești două mari personalități din secolul XIX.

   Lui Irvin Yalom i-a plăcut literatura de când se știe, dar la presiunile familiei optează pentru o carieră medicală și ajunge un psihoterapeut eminent. Pe la vreo 60 ani și după multe lucrări scrise pe tema psihoterapiei, revine la iubirea lui de-odinioară, literatura, și publică Plânsul lui Nietzsche, un roman unde îi aduce laolaltă pe Friedrich Nietzsche și Josepf Breuer. Pentru neinițiați în ale psihologiei, Breuer a fost cel care a pus bazele psihoterapiei, dezvoltată mai târziu de Freud și este cunoscut pentru că a avut niște relații nu foarte profesionale cu una dintre paciente.

   Cartea începe în Veneția unde Breuer o așteaptă pe Lou Salomé, și ea tot din aceeași branșă. Aceasta încearcă să îl convingă pe doctor să îl accepte pe Nietzsche, care îi era bun prieten, ca pacient, pentru că suferea de migrene cumplite și alte dureri pe care niciun alt doctor din toată Elveția, Italia și Germania nu a putut să i le vindece. Într-un final, acesta se lasă convins, spoiler alert. De fapt, nu aș spune că a fost un spoiler, pentru că nu despre asta e cartea; nu acțiunea e importantă, ci relația terapeut-pacient și cum evoluează ea, schimbul de idei dintre cei doi, angoasele și frământările de conștiință, visele și modul în care unele lucruri te influențează pentru totdeauna.

   Lipsa acțiunii propriu-zise nu plictisește, dialogurile sunt captivante și interesante, iar personajele sunt realist construite. Atât de realist, încât îmi permit să cred că îl cunosc pe Nietzsche foarte bine și dacă eram contemporani, am fi fost cei mai buni prieteni/ parteneri de overthinking.

   Când am citit cartea asta, am uitat de foame, de sete, m-am refugiat în munți unde am trăit ca un sihastru doar din hrana minții. Exagerez, nu m-am ridicat din pat, dar așa m-am simțit, de parcă am trăit într-un alt plan al existenței, unde activități cotidiene precum spălatul vaselor, plătitul facturilor sau cumpăratul hainelor online mi se păreau inutile. Ce rost are să duci o existență banală când viața nu are sens?!

Categorii:
Avatar
Dariana Plăeșu

Cele mai noi articole

N Read More

Teatruaprilie 17, 2024

Niște oameni mici – Hedda Gabler (r. Thomas Ostermeier), TNB

Privite în oglinda care reflectă aproape fiecare centimetru al spectacolului „Hedda Gabler” regizat de Thomas Ostermeier la TNB, personajele lui Ibsen par mici. Gesturile, salturile, […]

C Read More

Artă vizualăaprilie 6, 2024

Ca tânăr, ai nevoie de curiozitatea și curajul de a vedea cât mai multe cu cât mai puțin

Cine sunt? Mă numesc Matei Rădulescu, am 22 de ani și sunt proaspăt absolvent de Grafică în cadrul Universității Naționale de Arte din București, studii […]

S Read More

Filmmartie 27, 2024

Sărmane Oscar-uri

Cum se face că scriu mereu în perioada decernării premiilor, chiar dacă nu pot spune că acestea îmi captează interesul? Mai au oare relevanță aceste […]

C Read More

Teatrufebruarie 26, 2024

Copii în haine de adulți – SF (SUPER FRAGIL) la Teatrul Excelsior

Mi se întâmplă rar ca la finalul unui spectacol să mă ridic în picioare la aplauze, gândindu-mă „Mai vreau. De ce s-a terminat?”. Trăiesc însă […]

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.

Sau caută un cunvânt cheie