Plânsul lui Nietzsche – recenzie

Avatar
martie 18, 2016
2 min read

Plânsul lui Nietzsche

   Ce faci când ești psihoterapeut și nu-ți ajung pacienții din viața reală? Scrii o carte (sau mai multe) unde întâlnești două mari personalități din secolul XIX.

   Lui Irvin Yalom i-a plăcut literatura de când se știe, dar la presiunile familiei optează pentru o carieră medicală și ajunge un psihoterapeut eminent. Pe la vreo 60 ani și după multe lucrări scrise pe tema psihoterapiei, revine la iubirea lui de-odinioară, literatura, și publică Plânsul lui Nietzsche, un roman unde îi aduce laolaltă pe Friedrich Nietzsche și Josepf Breuer. Pentru neinițiați în ale psihologiei, Breuer a fost cel care a pus bazele psihoterapiei, dezvoltată mai târziu de Freud și este cunoscut pentru că a avut niște relații nu foarte profesionale cu una dintre paciente.

   Cartea începe în Veneția unde Breuer o așteaptă pe Lou Salomé, și ea tot din aceeași branșă. Aceasta încearcă să îl convingă pe doctor să îl accepte pe Nietzsche, care îi era bun prieten, ca pacient, pentru că suferea de migrene cumplite și alte dureri pe care niciun alt doctor din toată Elveția, Italia și Germania nu a putut să i le vindece. Într-un final, acesta se lasă convins, spoiler alert. De fapt, nu aș spune că a fost un spoiler, pentru că nu despre asta e cartea; nu acțiunea e importantă, ci relația terapeut-pacient și cum evoluează ea, schimbul de idei dintre cei doi, angoasele și frământările de conștiință, visele și modul în care unele lucruri te influențează pentru totdeauna.

   Lipsa acțiunii propriu-zise nu plictisește, dialogurile sunt captivante și interesante, iar personajele sunt realist construite. Atât de realist, încât îmi permit să cred că îl cunosc pe Nietzsche foarte bine și dacă eram contemporani, am fi fost cei mai buni prieteni/ parteneri de overthinking.

   Când am citit cartea asta, am uitat de foame, de sete, m-am refugiat în munți unde am trăit ca un sihastru doar din hrana minții. Exagerez, nu m-am ridicat din pat, dar așa m-am simțit, de parcă am trăit într-un alt plan al existenței, unde activități cotidiene precum spălatul vaselor, plătitul facturilor sau cumpăratul hainelor online mi se păreau inutile. Ce rost are să duci o existență banală când viața nu are sens?!

Categorii:
Avatar
Dariana Plăeșu

Cele mai noi articole

G Read More

Teatrunoiembrie 24, 2023

GenF și Lunea la Pod – două inițiative culturale la început de drum. Bi-interviu cu Andrada Ionescu și Teodora Moscal

Andrada Ionescu și Teodora Moscal îmi sunt persoane dragi și, spre fericirea mea, îmi sunt prietene. Am vrut să stau de vorbă cu ele pentru […]

T Read More

Teatrunoiembrie 20, 2023

Tradiții vs TikTok: un battle show original

Sau cel puțin inedit, contextualizat în cea mai nouă producție a Companiei de teatru feminist rom Giuvlipen, în colaborare cu Teatrul Dramaturgilor Români. Virală pe […]

S Read More

Teatrunoiembrie 14, 2023

Sidy Thal: nishtu kein farfaln

E 1938. La începutul anului, Disney lansează Albă-ca-zăpada și cei 7 pitici chiar în aceeași lună în care Al Treilea Reich invadează Austria. În timpul […]

g Read More

Teatrunoiembrie 11, 2023

10 gânduri despre 10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia

Anul trecut, pe vremea asta, mă întorceam acasă de la facultate, timp de un weekend, pentru că nu voiam sub nicio formă să ratez premiera […]

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.

Sau caută un cunvânt cheie