,

Melancolie post-Visual Playground 2017

Avatar
octombrie 12, 2017
20 min read
visual playground 2017

Notă introductivă: Probabil ai auzit deja de Visual Playground cel puțin o dată-n viață, chit că ți-a zis vreun prieten de-al tău ilustrator sau graphic designer, fie că ai văzut vizualurile eye-candy de anul ăsta plimbându-se pe Facebook sau ai fost la una dintre cele trei conferințe deschise publicului. Dacă nu, facem o recapitulare: Visual Playground este o școală alternativă de zece zile, ajunsă deja la a cincea ediție, care anul acesta a avut loc între 26 iulie și 6 august. Scopul școlii este să educe și să dezvolte comunitatea artistică și creativă de la noi în afara băncilor școlii, punându-i pe participanți în contact (față-n față, la propriu) cu unii dintre cei mai mișto ilustratori, graphic designeri și animatori. Practic, vara asta, un grup de 24 de participanți aleși din peste 120 de aplicanți de toate vârstele au vorbit, au învățat și au stat la bere cu (în ordine aleatorie): Steve Simpson, Mattias Adolfsson, Debbie Millman, Malika Favre, Tobias Hall, Yukai Du, Henrique Barone, Hedof, Fabrik și BLAU. În fiecare zi, participanții, adunați din mai multe colțuri ale țării, au avut parte de câte un workshop intensiv în urma căruia au învățat sau și-au aprofundat cunoștințele de packaging design, desen, graphic design, animație, lettering, și-au analizat portofoliile, au creat un zine împreună, cover-uri de vinyl și au luat contact cu visual storytelling-ul. Aceiași participanți în fiecare zi, câte un workshop diferit, multiple provocări, no excuses. Visual Playground este organizat de o mână de oameni care lucrează în domeniul artelor vizuale și care și-au dat seama că României îi lipsește o astfel de „adunare” din care oamenii să plece cu un bagaj de cunoștințe real, dobândit din fapte și mai puțin din vorbe. VP creează, în același timp, și prietenii pe bune, pentru că scoate din casă o gașcă de oameni creativi și freelanceri care au aceleași interese, aceleași întrebări și aceleași dorințe și îi pune împreună pentru aproape două săptămâni.

Dar nu trebuie să mă credeți pe mine pe cuvânt. Ca să vă conving cât de tare e Visual Playground și ca să aflați cam cum a fost ediția de anul acesta, care au fost cele mai mișto momente și cele mai educative zile, la ce se așteptau participanții și cu ce amintire au rămas post-eveniment, i-am rugat chiar pe ei să vă zică. Am cules răspunsuri, prin e-mail și chat de la 23 din cei 24 de participanți, care, între timp, s-au întors la casele lor și au avut timp să se gândească la cele zece zile de VP. Au răspuns: Maria Surducan, Sorina Vazelina, Alexandrin Damașcan, Andreea Mitică, Andreea Moise, Alice Stoicescu, Sixtine (not sixteen) Mitroi, Liana Chiriță, Teo Mechea, Livia Fălcaru, Alexandra Rusu, Alexandra Mîrzac, Tuan Nini, Oana Ispir, Sebastian Baculea, Sorin Trăistaru (Bine Scris), Ana Fornoga (Mura), Ioana Harasim (HARA), Alexandra Cîrstean (Kadna), Andrei Nicolescu, Andreea Ilisăi (MEPH), Aniela Ariton și Alina Marinescu. So, here it is, doza de melancolie post-Visual Playground 2017:

visual playground 2017

Care a fost cea mai mișto parte din Visual Playground 2017?

Alexandrin Damașcan: Cea mai tare parte din Visual Playground a fost că am cunoscut o grămadă de artiști talentați, mulți artiști pe care îi urmăresc online, dar cu care nu am avut niciodată ocazia să interacționez, să îi văd lucrând sau să îi cunosc personal. Visual Playground ne-a pus pe toți într-o cameră, cu tot cu social awkwardness-ul și frica de vorbit în public, iar rezultatul a fost o experiență pe care n-o voi uita. Ah, și un group chat cu pisici, desigur.

Livia Fălcaru: Mie mi-a plăcut cel mai mult colectivul și faptul că mă simțeam complet stimulată și motivată de tot ce era în jurul meu. Personal, mi s-a părut super fain faptul că am avut ocazia să văd cum rezolvă atâția oameni talentați același brief și cum la final ne prezentăm creațiile finale. Pe mine VP m-a scos aproape complet din comfort zone, ceea ce pe moment m-a zdruncinat puțin, dar după aceea am fost super recunoscătoare și am rămas cu niște lucruri care s-au sedimentat frumos.

Sixtine Mitroi: Workshop-ul lui Henrique Barone a fost cel mai tare. În acele două zile am învățat cele mai multe lucruri, și din punct de vedere technic, dar și al soft-urilor utilizate. La Fabrik a fost extraordinar, Debbie a fost superbă, gașca a fost super talentată. E așa de greu să găsesc un singur lucru mișto. Visul Playground în general = mișto.

Alexandra Mîrzac: Deși îmi este foarte greu să aleg, cred că întâlnirea cu Malika mă va ajuta foarte mult în proiectele viitoare.

Andrei Nicolescu: Besides the beautiful people who organized and volunteered for VP, faptul că am avut o nouă provocare în fiecare zi. Astfel, am regăsit interesul pentru unele subiecte pe care le abandonasem, iar asta mi s-a potrivit pentru că îmi place să abordez diverse subiecte: de la ilustrație, la lettering și typography, la graphic design, packaging design, animație, anything and everything basically.

Oana Ispir: Faptul că am întâlnit live oameni pe care îi admiram și cărora le urmăresc activitatea online, atât printre invitați, cât și colegi şi organizatori. A fost foarte plăcut (și greu) să sar dincolo de ecran, in real life.

visual playground 2017


Care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat la Visual Playground?

Sorin Trăistaru: It takes a long time. E nevoie de mai multă lume care să spună asta, există și zile proaste în care lucrurile nu merg, e ok să primești refuzuri și nimic nu vine de-a gata. În epoca gratificării instante pe rețelele sociale și a internet-karma-ului e foarte ușor să îți faci o părere greșită despre ce înseamnă să fii cu adevărat bun sau să ai succes.

Alexandra Rusu: Am învățat că… mai am tone de învățat!

Sorina Vazelina: Am învățat mai multe, printre care și faptul că suntem o comunitate care crește lucrând cot la cot, și că avem nevoie de mai multe adunări ca Visual Playground. Nu sunt cel mai prezent om, dar mă bucur de fiecare dată când aterizez la o sindrofie precum adunările VP. Realizez că în ani de muncă au construit un soi de familie și sper să răzbească printre noi măcar până la pensie. 🙂

Ioana Harasim: Nu cred că pot să mă rezum doar la un lucru, așa că o sa zic mai multe. Am învățat că toți oamenii pe care îi admiram din zona asta de artă/ilustrație/design au muncit super mult și că nu există o cale scurtă spre succes. Efectiv, în toate cazurile, ceea ce a făcut diferența a fost munca totală investită, nu talentul nativ. Am învățat că trebuie să ai curaj să mergi după lucrurile care dorești să ți se întâmple. Nu o să îți bată niciodată cineva la ușă să îți dea oportunități. Și că orice lucru care merită o să dureze. Nu fi nerăbdător. Nu aștepta rezultate instantanee. Bagă acolo ore în arta ta. Pentru tine și pentru sufletul tău. Am învățat să îmi ignor anxietățile. Cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost să nu cred gândurile negative pe care le am despre mine în ceea ce privește arta mea. Toți oamenii creativi trec prin momente de genul și nu trebuie să le las să mă copleșească. Am învățat multe. Mai vin și la anul. #VP4life

Maria Surducan: v1. Deși o doză de competivitate stimulează creativitatea și te îndeamnă să dai ce-ai mai bun din tine, e foarte important să te relaxezi, să lucrezi cu detașare și să privești cu bucurie și interes toate lucrările care sunt diferite de rezultatul la care ai ajuns tu.

v2. Munca de graphic designer/freelancer e de multe ori solitară, iar procesul de creație – ascuns vederii, așa că este important să „ieși din cochilie” și să faci schimb de experiență cu colegii din breaslă.

Tuan Nini: Am învățat să apreciez diferitele moduri de a aborda creativ un subiect anume. Fiind un freelancer care lucrează singur, este foarte refreshing să pot observa alte 23 de  soluții/abordări/moduri de a gândi un subiect dat. Și mi-am dat seama că the world around me is more spacious than how I previously felt.
visual playground 2017

La Visual Playground 2017 au fost prezenți 13 speakeri, majoritatea veniți de peste mări și țări. Care a fost speaker-ul sau workshop-ul tău preferat și de ce?

Andreea Moise: Fiind graphic designer, îmi era destul de frică de workshop-ul de ilustrație. Știam că sunt cam stiff când desenez, iar acum urma să fac asta în prezența unor oameni pe care-i urmăresc și admir. Dar la workshop-ul lui Mattias Adolfsson am desenat de mi-au sărit capacele. Mi-au plăcut mult exercițiile de creativitate (portrete in blind, personaje cu tatuaje, tranziții de la un hipster la un morcov și de la un melc la Trump etc) și am descoperit că sunt în stare să produc destul de mult dacă nu las îndoielile să se instaleze pe hârtie. Iar ăsta e un mare câștig pentru mine și-i sunt recunoscătoare lui Mattias.

Aniela Ariton: Îmi e aproape imposibil să aleg. Fiecare workshop a fost intens, unic, iar speakerii incredibil de prietenoși, atenți și implicați. O să formulez un top 3, totuși. Nu mă pot abține!
Despre Henrique Barone nu știam mare lucru, însă workshop-ul lui de animație a fost, pentru mine, cel mai surprinzător. Ne-a arătat, pas cu pas, cum să dăm viață personajelor, dar ne-a explicat și de ce ar trebui ca acestea să se miște într-un anumit fel. Am avut libertatea să explorăm universul animației într-un mod foarte distractiv.
La workshop-ul lui Mattias ne-am dezmorțit mințile și degetele cu o avalanșă de exerciții de imaginație, combinate cu disciplina suedeză. Chiar dacă până la final m-am epuizat, eram enorm de fericită.
Și, nu în ultimul rând, workshop-ul ținut de Debbie Millman: o experiență vibrantă, personală, revelatoare.
La sfârșit, am simțit că orice e posibil pe lumea asta.

Teo Mechea: Henrique Barone – pentru că a fost pentru prima dată când am pus mâna pe un program pe care nici măcar nu l-am deschis în viața mea și am descoperit cu surprindere că nu sunt atât de praf pe cât mă așteptam să fiu făcând animație pentru prima dată. Un mare plus a fost răbdarea și talentul de a explica al lui Henrique și cât de available a fost să vină la noi de câte ori aveam o problemă.

Liana Chiriță: Presupun că workshop-ul lui Debbie a fost preferatul meu, probabil pentru că a fost diferit față de tot ce a fost până atunci. Mi-a plăcut faptul că a fost o oportunitate de a crea ceva foarte personal și că multe dintre lucrări au facut exact asta. Am regretat puțin că nu am reușit să fac ceva mai profund.

Alina Marinescu: Workshop-urile mele preferat au fost toate, daaaar, dacă trebuie neapărat să aleg unul, aș zice că cel al lui Henrique Barone m-a marcat cel mai tare pentru că a reușit într-un mod neașteptat să facă animația să pară nu numai accesibil de realizat, ci și foarte plăcută și ofertantă. Mi se pare că unul dintre cele mai frumoase lucruri din lume este atunci când oamenii pasionați de domeniul lor și cu talent pedagogic reușesc să-i facă chiar și pe cei mai sceptici să se îndrăgostească iremediabil de domeniul respectiv.

Alexandrin Damașcan: E greu să alegi un singur speaker când ți se pun în față unii dintre cei mai tari oameni din industrie, însă preferatul meu a fost Mattias Adolfsson. Exercițiile de creativitate mi-au reamintit motivul pentru care m-am apucat de desenat: pentru că e distractiv. Umorul și felul în care abordează el o lucrare m-au făcut să accept cine sunt și să nu îmi fie frică să mă scufund în mici detalii pe care probabil nu o să le observe nimeni, dar care mie îmi oferă o satisfacție incredibilă.

Alice Stoicescu: O follow-uiesc pe Debbie de ani buni, să tot fie vreo șapte. I-am ascultat podcast-urile cu și despre graphic designeri, artiști și scriitori în căști, în speakerul telefonului, în boxe. În plimbările mele prin oraș; dar mai ales în momente de calm domestic în care-mi făceam ordine în gânduri. Am luat de acolo sfaturi: mai puțin dintre cele practice (cum să ții timesheets, cum să livrezi la timp, cât să ceri), cât mai degrabă dintre cele spirituale: cum să faci ca munca ta să aibă valoare, să fie autentică și să vorbească, în măsura posibilului, despre lucruri importante. Ce admir foarte mult la Debbie-the-podcaster e capacitatea ei de a fi umană. Curiozitatea cu care cercetează ce anume îi face pe oameni creativi, generoși si liberi. Blândețea cu care abordează subiecte sensibile din viețile creative ale invitaților ei. Toate astea s-au confirmat cunoscând-o în persoană. E caldă, calmă, curioasă și mii clever. Iar workshop-ul ei a venit în momentul perfect: în ultima zi de Visual Playground, după zece zile petrecute împreună, lucru care ne-a permis să alegem teme care să ne pună într-o poziție vulnerabilă fără un pericol prea mare. Deși cât de vulnerabilă, nu cred că bănuia niciunul. All in all s-a râs, s-a plâns, s-au revărsat valuri de emoție în ceva ce pot numi una dintre cele mai intense emoțional experiențe colectivo-creative din viața mea. Iar rezultatul sunt niște lucrări grafice, la graniță cu arta, cărora li se pot reproșa niște lucruri – timpul scurt, instabilitatea unor teritorii nou explorate – dar cu siguranță nu lipsa de sevă.

visual playground 2017


De ce trebuie să meargă orice ilustrator și graphic designer la Visual Playground?

Maria Surducan: Pentru a (re)câștiga încredere în sine. Cum anume? În primul rând întâlnind instructori care sunt profesioniști în domeniile lor, își prezintă cunoștiințele într-un mod clar și structurat și știu să-ți stimuleze latura creativă și pofta de joacă. Toate exercițiile propuse îți reamintesc câte resurse ai la îndemână și cum să le folosești mai bine. Apoi, ajută enorm faptul că ești înconjurat de oameni ca tine, dar totodată extrem de diferiți. Cu aceleași interese și preocupări, dar cu altă sensibilitate și alt mod de gândire.  Faptul că vezi câte soluțiile diverse sunt propuse pentru rezolvarea aceleiași provocări te inspiră și te ajută să ieși din propiile tipare.  Și pleci cu o listă de contacte de la oameni cu  care poți colabora, discuta despre problemele din domeniu și cărora le poți cere un sfat când ai nevoie. Și astfel devii încrezător în propiile forțe lucrând sub presiune, răspunzând provocărilor și, până la urmă, făcând față distracției.  În spatele fiecărei lucrări finalizate este un proces complex, cu suișuri și coborâșuri, dar pe care descoperi că ești în stare să îl gestionezi chiar și-n situații de ”criză” (cum ar fi un deadline de o zi).

Sixtine Mitroi: În primul rând: networking. Eu am învățat la Cluj și habar nu am avut ce făceau alți studenți, designeri, artiști din restul țării. Clujul e în urmă față de București din punct de vedere al design-ului grafic. That’s for sure. Deci, keep an open mind, și du-te whenever & wherever ai șansa să faci parte dintr-un workshop sau conferință, că merită.
Și rămâi cu un sentiment magic de inspirație (pentru că îți vin 100 de idei într-o singură zi 🙂 ) și simți că poți să faci orice doar pentru că VREI să îl faci: să desenezi, să pictezi, etc.

Alexandra Mîrzac: Cred că suntem permanent în căutarea unor noi tool-uri și modalități de exprimare; formula perfectă este să le descoperi cu ajutorul unor artiști pe care îi admiri. Visual Playground reușește să facă formula asta posibilă în România, și încă foarte bine.

Sorina Vazelina: M-am înscris la Visual Playground ca să fur meserie de la profesioniști, ca să cunosc scena locală mai bine și pentru a-mi testa creierul topit de caniculă. După vârtejul de ateliere am realizat că la VP we got down to basics: idei, hârtie, creioane și am băgat cam un proiect pe zi într-un ritm alert.

Alice Stoicescu: Atât de multe motive. În primul rând pentru că energia event-ului ăstuia poate umple un stadion și ține vreun an (tried and tested). Pentru că modul în care-ți vei lucra proiectele în anul ăla va fi mai plin de viață, mai curajos, mai curios. Pentru că se lucrează practic, pleci de-acolo cu niște skill-uri (pe care, bineînțeles, e bine și necesar să le exersezi acasă), nu doar cu teorie. Pentru că oamenii, de la organizatori, la teacheri, la participanți sunt printre cei mai faini pe care-i poți întâlni. Pentru că, dacă ești ca mine, ai ocazia să cunoști în persoană pe cineva care ți-a influențat semnificativ munca.

visual playground 2017


Ce amintire ți-a rămas întipărită în minte la finalul celor zece zile de Visual Playground 2017?

Andreea Ilisăi: Finalul ultimului workshop, cu Debbie Millman, pentru că a fost de parcă ar fi existat o  înțelegere nescrisă ca fiecare dintre noi să își dezvăluie o parte vulnerbilă. Și nu pot exclude speech-ul lui Tobias Hall din cadrul conferințelor cu tot cu starea ce a rămas după. A fost uman și cât se poate de frumos.

Aniela Ariton: Din nou, mi se pare al naibii de greu să aleg un singur moment. Uneori, în timpul zilei, mă trezesc cu un zâmbet tâmp, cu gândul la tot felul de conversații, imagini, emoții pe care le-am trăit anul ăsta, la Visual Playground. Parcă nici acum nu-mi vine să cred că, înainte să plece, doi dintre ilustratorii mei preferați, Steve Simpson și Mattias Adolfsson, m-au îmbrățișat puternic și încurajator. Mattias era fantastic cu peruca albastră pe cap, Steve avea un discurs înălțător, iar eu mă împiedicam de propriile picioare.

Kadna: Ultima seară de Visual Playground, care s-a lăsat cu dans și muzică faină. Atunci a fost momentul în care mi-am dat seama că VP nu este doar un loc în care înveți de la cei mai mișto oameni din industrie, ci totodată este locul în care întâlnești oameni pasionați ca tine.

Sebastian Baculea: Prima zi de workshop, cu Steve Simpson, m-a făcut să realizez cât de intensă ar trebui să fie activitatea unui designer la acel nivel de profesionalism. Bănuiam deja că sunt destul de indolent, însă doar aşa m-am convins definitiv că ar fi cazul să depun mai multă sârguinţă în proiectele la care lucrez. De asemenea, atelierul celor de BLAU mi s-a părut cel mai distractiv – un concept interesant, de genul celor pe care aş vrea să le mai văd și cu care aş vrea să mai experimentez. Dacă ar fi să renunţ însă la masca profesiei şi să mă rezum la un singur moment care mi-a adus o imensă bucurie, acela ar fi dincolo de orice îndoială momentul în care am văzut masa de catering. Bufetul suedez trebuie să devină parte din marca Visual Playground.

Teo Mechea: Cu senzația de dimineață când ajungeam sus pe căldura aia și așteptam super entuziasmați cu toții să începem ziua în timp ce-i stalk-uiam pe speakeri bându-ne cafeaua. Îmi dădeam cu părerea asupra a ce urma să facem și speram să prind loc bun în față. Era o senzație care mă energiza pentru toată ziua (venind din partea unui om care consideră ora 13 este încă oră „de dimineață”, e ceva extraordinar, crede-mă).

Liana Chiriță: O tipă mi-a zis că sunt mișto. Nimeni nu mi-a mai spus că sunt mișto în viața mea.

Alexandra Rusu: De acestea cred că-mi voi aduce aminte tot timpul: Henrique copleșit de aplauzele noastre​, Steve pe post de profesor, hohotele de plâns din timpul workshop-ului cu Debbie, mâinile lu’ Malika gesticulând rapid. Felul în care Mattias desenează un singur fir de păr în cadru’ autoportretelor.
Ana Fornoga: Tot evenimentul a reprezentat, în sine, o experință completă, dar a culminat cu workshop-ul de Visual Storytelling susținut de Debbie Millman în ultima zi. Toate poveștile prezentate de colegi au fost sincere și personale, iar faptul că alegi să-ți expui și vulnerabilitățile în munca pe care o faci, este o dovadă de curaj. Am învățat câte ceva din povestea fiecărui participant și mă bucur mult că am făcut parte dintr-o comunitate atât de curajoasă.
visual playground 2017

Cum ai descrie Visual Playground cuiva care nu a auzit în viața lui de acest eveniment?

Andreea Moise: N-am alergat, dar cele zece zile de Visual Playground m-au făcut să mă simt ca un maratonist. Am gâfâit mult, am rămas în urmă, m-am mai dres cu niște cafea, apoi am mărit ritmul și am nădușit din nou, dar nu m-am oprit. De pe margine ne-au încurajat niște super-antrenori care au avut răbdare cu fiecare în parte și nu ne-au lăsat să abandonăm. Serios, acum. Dacă faci ilustrație, graphic design sau pur și simplu desenezi și nu concepi o existență fără asta, acum e momentul să-ți faci un portofoliu sau să-l bagi în renovare pe cel pe care îl ai deja. Ca să fii sigur că prinzi un loc la anul, la Visual Playground. Concurența e mare, deci ar fi bine să te apuci de treabă. Vei trăi zece zile mega intense, o să uiți de concediu, facturi, clienți, caniculă, vase nespălate și de orice alte griji și preocupări. În schimb, o să înveți mai mult decât într-un an de facultate. O să ai parte de brief-uri cu de toate – ilustrație, animație, lettering, packaging design. Vei produce lucruri palpabile și vei lucra în tot felul de tehnici. O să fie frumos, ai să vezi.

Ana Fornoga: Visul Playground este locul unde am cunoscut mulți dintre prietenii mei cei mai buni, unde am simțit că fac parte dintr-o comunitate unită de artiști, alături de care pot să cresc mai departe. Cele 10 zile de workshop-uri sunt ca o vacanță unde avem ocazia să experimentăm cu medii noi de lucru, să primim feedback atât de la speakeri, cât și de la oamenii din comunitate, iar ieșirile nocturne la vin sunt un mare plus. 😊

Ioana Harasim: Visual Playground este o școală de ilustrație și graphic design care durează aproximativ două săptămâni. E adresată persoanelor cu ceva experiență, care își doresc să învețe mai mult. Aici ai ocazia să cunoști oameni din domeniul tău cu care poți să schimbi idei și ai acces la speakeri recunoscuți pentru munca lor mișto. În 10 zile o să îți faci prieteni noi, o să ai epifanii legate de ce vrei să faci pe viitor și o să rămâi cu traume emoționale pentru că s-a terminat, parcă, prea repede. Acum pe bune, e genul de experientță pe care ți-o faci singur. Organizatorii îți pun la dispoziție resursele necesare: colegi pasionați și talentați, genul de speakeri pe care îi urmărești pe internet de ani de zile și acum ai, în sfârșit, ocazia să îi cunoști, și cursuri bine structurate. De aici încolo depinde de tine: să fii atent la ce se vorbește, să pui întrebări, să interacționezi cu oamenii, să vorbești cu speakerii chit că simți că leșini de emoție. Fă orice îți trece prin cap astfel încât la finalul celor 10 zile de curs să nu ai regrete.

Livia Fălcaru: Visual Playground este un boot camp artstic, făcut pentru, cu și de către oameni din domeniu.

Tuan Nini: Visual Playground este o experiență intensă, care te face să-ți pui multe întrebări despre tine ca un creative practitioner, dar nu ai timp să cazi în depresie pentru că în câteva ore trebuie să te ridici și să te duci la challenge-ul urmator, acompaniat de oameni foarte implicați fizic și psihic.
Andreea Mitică: Visual Playground este o experiență pe care o recomand călduros oricărei persoane din domeniul creativ! Imaginează-ți că timp de două săptămâni, cei mai faini oameni creativi se strâng la un loc pentru o serie de workshop-uri și conferințe, coordonate de profesioniști renumiți din ilustrație, graphic design, animație, lettering și storytelling. Și în fiecare zi primești provocări diferite și interesante, pe care cu toții le rezolvă cu entuziasm. Iar toată lumea e de treabă, atmosfera frumoasă și numai bună pentru creație.
visual playground 2017

La ce anume te așteptai de la Visual Playground și cum s-a dovedit a fi, de fapt? Te-a surprins cu ceva?

Andreea Ilisăi: Știam că Visual Playground îmi va oferi un cadru în care să îmi pot învinge fricile și asta chiar s-a întâmplat, dar mi s-au întrecut toate aștptările cu mult. Încă am în minte foarte clar atmosfera de acolo și ori de câte ori mă împotmolesc, încerc să mă imaginez inapoi la masa de lucru de la VP și să îmi amintesc cum aș fi reacționat dacă aș fi fost acolo. Alea două săptămâni o să-mi rămână pentru mult timp în minte. E minunat ce poți oferi unui grup de desenatori introvertiți când îi pui la un loc și le hrănești curiozitatea.

Kadna: Mă așteptam la un workshop destul de formal. Ei bine, nu a fost nici pe de parte formal, tutorii au fost extraordinari, iar entuziasmul și buna dispoziție a organizatorilor și a participanților au fost cea mai bună parte. Visual Playground a fost una dintre cele mai faine experiențe pe care le-am avut până acum.

Sorin Trăistaru: Mă așteptam să mă scoată total din zona de confort… și nu m-a dezamăgit 🙂 Cel mai surprinzător lucru a fost că s-a creat un context minunat în care oamenii au putut să fie sinceri, deschiși și curajoși în lucrările pe care le-au prezentat sau în poveștile pe care le-au spus. E dificil să creezi un context în care să faci lucruri să se întâmple și să le permiți oamenilor să exploreze. Dacă mai adaugi în mixul acesta și niște speakeri șarmanți și ore bune de muncă intensivă, iese o super prajitură.

Alina Marinescu: Mă așteptam să învăț lucruri noi și să-mi consolidez cunoștințele pe care le aveam deja, lucrând printre cei mai buni și învățând de la cei mai buni – și a fost mult mai mult decât atat. Mi-a plăcut că s-a lucrat foarte intens și că în fiecare zi am experimentat și am explorat zone noi, de care mă temeam să mă apropii pentru că simțeam că mă depășesc. Mi-a plăcut și faptul că mi-am dat seama că toți colegii mei aveau aceleași dileme ca și mine și că nesiguranța și căutarea îndelungată fac parte din procesul creativ și nu este, așa cum credeam, o slăbiciune de-a mea. Nu mă așteptam ca speakerii să fie atât de prietenoși, modești, dornici să ajute și dispuși să împartă din secretele lor cu tine.

Oana Ispir: M-a surprins că am lucrat de-adevăratelea, că nu au fost doar convorbiri. Cumva, de undeva, mereu mă aștept la workshop-uri să mă plictisesc la un monent dat de povești și să mă retrag într-un caiet la mâzgăleală. A fost, de fapt, intens, alert și solicitant – așadar a lăsat urme și certitudinea că dacă muncești destul la o idee, începe să strălucească.

Andreea Mitică: Mă așteptam să învăț lucruri noi și să aflu tot felul de tips & tricks de la speakerii pe care îi admiram atât de tare. Și așa a fost, însă m-a surprins cât de benefică a fost și influența celorlalți participanți, cu toții având abordări diferite și neașteptate ale aceluiași subiect. Și asta a făcut experiența și mai bogată și a contribuit la dorința continuă de a-ți depăși limitele și de a deveni mai bun. Desigur, nu a fost all work and no play, dar a fost mai intens decât mă așteptam, ceea ce m-a bucurat foarte mult!
visual playground 2017

VP17 în trei cuvinte? ✏️

Andreea Moise: transpirație, măiculiță, bucurie

Aniela Ariton: autentic, terapeutic, vibrant

Kadna: creativitate, muncă, prieteni

Sebastian Baculea: piston, scară, albine

Sixtine Mitroi: talent, diversitate, inspiration-rush

Alice Stoicescu: experiment, oamenioau, werkwerkwerk

Teo Mechea: FOCUS SWEAT,  TENSION SWEAT and SUMMER SWEAT.

Liana Chiriță: Bere,  40°C,  👌

Alexandrin Damașcan: ♪ Please don’t go ♪

Tuan Nini: No more excuses.

Alexandra Mîrzac: abia aștept VP2018

Andreea Mitică: creativ, intens, motivant

Andrei Nicolescu: kuripu, kuripu, kuripu sau deschidere, pasiune, distracție

Ioana Harasim: magie, prieteni, artă

Livia Fălcaru: intens, folositor, motivațional

Alexandra Rusu: (aș vrea să existe un) VP non-stop

Sorin Trăistaru:

visual playground 2017

Fotografii de Cătălin Georgescu

Avatar
Romina Banu

Romina e freelancer înnăscut. O găsești zilnic la Common Studio, un mic studio propriu unde face fotografie de produs și video. Pe lângă asta, se ocupă de Common House, un spațiu deschis ce reunește inițiative creative. În rest, bea prea multă cafea, cumpără prea multe plante, ascultă aceleași melodii pe repeat și are 578 de idei începute și neterminate în Notes.

Cele mai noi articole

P Read More

Filmseptembrie 21, 2024

Perseidele se văd mai bine de pe plajă – Trei kilometri până la capătul lumii

La Retrospectiva Anonimul 2024, care a avut loc în București la început de septembrie, s-a văzut și cel mai nou film al lui Emanuel Pârvu, […]

I Read More

Teatruaugust 17, 2024

Ideo Idei 2024 – Interviu Alexa Tofan

Între 1 și 8 august 2024, a avut loc cea de-a nouăsprezecea ediție a Festivalului Național de Teatru Tânăr Ideo Ideis, al cărei motto a […]

I Read More

Teatruaugust 11, 2024

Ideo Ideis 2024 – Interviu Bogdan Tulbure

Între 1 și 8 august 2024, a avut loc cea de-a nouăsprezecea ediție a Festivalului Național de Teatru Tânăr Ideo Ideis, al cărei motto a […]

I Read More

Teatruaugust 9, 2024

Ideo Ideis 2024 – Interviu Ana Crețu

Între 1 și 8 august 2024, a avut loc cea de-a nouăsprezecea ediție a Festivalului Național de Teatru Tânăr Ideo Ideis, al cărei motto a […]

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.

Sau caută un cunvânt cheie