Ce ai face dacă ai merge la piață, ai cere varză de 100 de RON și te-ai trezi cu o tonă din leguma dorită? Probabil ai rămâne uimit, te-ai gândi unde descarci remorca asta și apoi ce ai face cu toată varza. Chiar dacă ai vinde-o sau ai păstra-o tot te-ai întreba de ce și-ar da cineva marfa atât de ieftin. Cunoscând cât de cât mecanismele pieții nu poți să nu te întrebi din ce cauză s-a ajuns la acest preț. Șerban Georgescu și-a pus și el toate aceste întrebări atunci când, la sfatul mamei sale, a mers să cumpere varză din Lungulețu, un sat de pe lângă București, și a primit o tonă de varză la acest preț. Fiind regizor, acesta a început să disece problema cu camera după el. Nu s-a mulțumit să vorbească cu producătorii, autoritățile și specialiștii din domeniu. A realizat că pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă în acel sat trebuia să devină parte din el. Din dorința de a avea o experiență first-hand a producției agroalimentare din Lungulețu, regizorul a închiriat un hectar de pământ pe care urma să-l lucreze timp de un an. Documentarul Varză, cartofi și alți demoni este jurnalul de producție al lui Șerban Georgescu.
Pe 24 ianuarie, la Cinema Muzeul Țăranului, a avut loc prima proiecție privată a documentarului cu presa din București și cu mai mulți cetățeni ai comunei Lungulețu. Premiera mondială a avut loc pe 1 noiembrie 2016, la Festivalul Internaţional de Film Documentar și de Animaţie de la Leipzig – Dok Leipzig.
Fără a intra în teoriile filmului documentar, putem afirma că trebuie să existe un echilibru între informare și entertaining. În cazul de față cele două merg mânâ în mână. Faptul că regizorul a devenit un an de zile unul dintre agricultorii din Lungulețu oferă spectatorilor o privire din interior, poziția aceasta fiind net superioară celei de outsider. La fiecare vizionare, publicul larg lucrează pământul cot la cot cu regizorul. Narațiunea documentarului, cu hectarul închiriat în centru, este mult mai ușor de urmărit, iar toate obstacolele și greșelile care duc la situația proastă din sat sunt legate de momentele producției verzei și a cartofului. Ciclul agricol surpins aici este un studiu de caz mult mai util decât orice lecție seacă de economie. Umorul și pitorescul personajelor și al relatărilor fac din aventura în mediul rural o poveste plăcută, la care îți este greu să te plictisești. Fără a fi neapărat un instrument didactic, documentarul are meritul de a-și educa spectatorii fără ca aceștia să realizeze pe moment ce li se întâmplă. Printre râsete și aplauze realizezi ce drum sinous parcurg produsele din pământ până pe tarabă. Folosind o expresie clișeizată, putem să cădem deacord că documentarul îmbină utilul cu plăcutul.
Intenția aceasta de a trage un semnal de alarmă și de a face publicul să fie conștient de realitățile din Lungulețu a fost asumată de către regizor chiar de la începutul vizionării când, cu o varză în mână, ne-a lansat provocarea de a-i pune un preț în acel moment și de a reevalua valoarea sa la finalul filmului. Faptul că documentarul dorește să aibă un fel de morală poate fi pentru unii un impediment în aprecierea sa justă. Acest lucru ar fi un mare deserviciu adus filmului, deoarece se îndepărtează de natura sa. Regizorul nu trage niște concluzii absolute, nu judecă și nu oferă el soluții de a îndrepta situația. Tot ce face el este o încercare de a înțelege de ce s-a ajuns în acest punct. Procesul educativ de care menționam anterior este mai mult un efect și nu o acțiune planificată în amănunt. Concluziile și judecățile sunt exclusiv ale spectatorului, iar așa-zisa morală este creația și alegerea sa.
Discuția principală pe marginea documentarului s-a purtat la nivelul realităților socio-economice. Însă trecând peste aceste elemente – necesare fără nicio îndoială -, documentarul are și o dimensiune mai puțin explorată de către comentatori. Într-o strânsă legătură cu modul în care piața din Lungulețu a ajuns la suprasaturare se află relațiile dintre oameni. Varză, cartofi și alți demoni este o poveste despre oameni și despre o comunitate. Din acest motiv George, Nelu Pește, Vrabie, celălalt Nelu, adică personajele acestui film, sunt foarte importante. Vocile lor primesc multă atenție din partea regizorului. Fiecare are punctul său de vedere, un background diferit și o altă soluție pentru tot ce se întâmplă. Acești oameni simpli oferă poveștii o profunzime și o coloratură aparte. Relatările lor relevă o sensibilitate inconștientă, iar vorbele lor sunt de multe ori versuri a unei poezii a omului și a pământului. La un moment dat Nelu Pește zice că Dumnezeu a dat pământul, iar dracu’ instrumentele cu care este lucrat.
Problema cooperării și a solititudinii este strâns legată cu explorarea relațiilor umane. Cum muncesc mai bine acești oameni? Împreună sau separat? Întrebarea este valabilă în tot ce facem. Chiar dacă părerea majorității este că poate lucrul în comun ar fi mai util celor din Lungulețu, această idee nu este îmbrățișată de către toți. Țăranii au experiența colectivizării și pentru mulți dintre ei munca în comun este întâmpinată cu reticențe. Inserțiile din filmulețele de propagandă despre crearea gospodăriilor agricole comune vin în sprijinul acestei dezbateri.
Documentarul va intra în cinematografele românești în a doua jumătate a anului 2017. Despre acest lucru, producătorul Branko Lustig a afirmat :„Cred că este un film foarte actual, cu un uriaș potenţial de piaţă”. Într-adevăr, alegerea de a-l distribui în toată țara este una foarte inspirată. Documentarul va avea cu siguranță succes și va prinde la publicul larg. Acest pronostic personal este cât se poate de obiectiv. Varză, cartofi și alți demoni are toate ingredientele unei rețete de succes: o poveste bună, personaje memorabile, replici pline de umor și, mai ales, un mod fermecător de simplu de a aduce la lumină niște probleme extrem de complexe.
