REACTIV |ceva laborator de experiențe performative pentru adolescenți|, festivalul organizat anual de Centrul educațional de arte performative CEVA în Târgu Neamț, ajunge în anul 2023 la ediția cu numărul III. Mă număr printre cei care au avut ocazia să urmărească evoluția festivalului încă de la începuturi – în 2021, l-am cunoscut preocupat de viitor și de locul în care ne vor purta pașii, în 2022 ne-am dat seama că suntem în creștere împreună, iar în 2023 plănuim să mergem înainte cu încredere, umăr la umăr. S-au schimbat multe în acești trei ani – echipe, voluntari, formule și programe. Însă ceva a rămas – încrederea că REACTIV este o necesitate. Creat de Jo Brăilescu, Daniel Chirilă și Irina Slate și pus în mișcare de o echipă de voluntari și prieteni ai CEVA, REACTIV e o gură de aer proaspăt pentru teatrul tânăr. Festivalul reactivează cultural comunități mici, reunește trupe de adolescenți din orașe în care existența unui grup de tineri preocupați de teatru este, în sine, un act de curaj și, mai presus de orice, își propune să creeze experiențe și contexte favorabile creației, nu să ofere premii și coronițe. Pentru mine, așa arată un demers sănătos, centrat pe proces și nu pe destinație. Poate că (și) de aceea visez aproape tot anul cu ochii deschiși la săptămâna din vară în care ne strângem la Tabăra Oglinzi și facem teatru. (Daria Ancuța)
Anul acesta, câțiva membri ai redacției Dissolved Magazine vor însoți zi de zi activitățile din REACTIV cu articole, interviuri și ilustrații care vor fi publicate pe site-ul revistei. Al doilea material din festival este interviul cu Filip Stoica, trainer REACTIV.
Filip, cum decurge atelierul tău?
După ce ne-am cunoscut și am povestit puțin despre noi, m-am gândit să stabilim împreună ce o să facem pentru performance-ul pe care îl pregătim. Le-am propus eu o idee, să facem un fel de moment site-specific, să nu avem un performance care să se desfășoare într-un perimetru fix, ci să luăm publicul cu noi și să-l plimbăm. Adolescenților le-a plăcut propunerea și atunci am început să lucrăm pe asta. Am împărțit atelierul în două, în prima parte facem exerciții care să-i obișnuiască puțin cu dansul contemporan și cu improvizația în raport cu mediul înconjurător și apoi începem să ne familiarizăm cu traseul pe care o să-l parcurgem la performance. Mergem prin pădure, pe stradă, în câmp. Scopul principal e să ne distrăm. Le-am zis de la început că asta ne propunem. Oricum, eu cred că arta trebuie făcută de drag, doar nu suntem la fabrică.
Spune-ne puțin în ce constau exercițiile pe care le faceți.
Facem exerciții cu focus pe corp, care îi învață cum să se cunoască mai bine și, mai ales, cum să își găsească teme de mișcare pe care să poată improviza. Lucrăm mult cu mediul înconjurător, ca să vadă cum îi inspiră. Mizăm pe multă interacțiune cu partenerul, învățăm să avem curaj și să ne asumăm mai mult mișcările pe care le facem. Eu îmi doresc, în primul rând, ca ei să fie mult mai curajoși, să înțeleagă că arta se poate naște din orice și să devină mult mai creativi. Vreau să vadă că nu trebuie să depindă de nimic ca să fie creativi, trebuie doar să aibă curaj.
Cum crezi că poate să contribuie arta în educația adolescenților?
Cred că îi ajută să iasă din criteriile astea pe care le impune școala, care par că te uniformizează. Arta ne ajută să ajungem mai aproape de noi înșine, de felul nostru de a fi. Pe adolescenți îi ajută să fie mai creativi. Mă rog, creativ e un cuvânt mare, e mai ușor de zis decât de pus în practică. Dar cred că arta îi poate îndruma spre a-și crea și a-și descoperi identitatea.
Ce simți că înveți tu din experiența cu ei?
Am discutat foarte mult împreună despre energia pe care o ai când ești copil și ai curaj să faci o groază de lucruri și despre cum, odată cu timpul, îți creezi multe bariere pentru că îți e frică să nu te faci de râs sau să fii judecat. Și pierzi curajul pe care îl aveai în copilărie. Încercăm împreună să redescoperim acea nebunie, dar în mod asumat și într-un spațiu sigur. Învățăm continuu unii de la alții pentru că și mie mi-e greu să accesez perspectiva asta uneori. E un drum pe care mă bucur că avem ocazia să îl parcurgem împreună.
Fotografii realizate de Marius Șumlea
