REACTIV |ceva laborator de experiențe performative pentru adolescenți|, festivalul organizat anual de Centrul educațional de arte performative CEVA în Târgu Neamț, ajunge în anul 2023 la ediția cu numărul III. Mă număr printre cei care au avut ocazia să urmărească evoluția festivalului încă de la începuturi – în 2021, l-am cunoscut preocupat de viitor și de locul în care ne vor purta pașii, în 2022 ne-am dat seama că suntem în creștere împreună, iar în 2023 plănuim să mergem înainte cu încredere, umăr la umăr. S-au schimbat multe în acești trei ani – echipe, voluntari, formule și programe. Însă ceva a rămas – încrederea că REACTIV este o necesitate. Creat de Jo Brăilescu, Daniel Chirilă și Irina Slate și pus în mișcare de o echipă de voluntari și prieteni ai CEVA, REACTIV e o gură de aer proaspăt pentru teatrul tânăr. Festivalul reactivează cultural comunități mici, reunește trupe de adolescenți din orașe în care existența unui grup de tineri preocupați de teatru este, în sine, un act de curaj și, mai presus de orice, își propune să creeze experiențe și contexte favorabile creației, nu să ofere premii și coronițe. Pentru mine, așa arată un demers sănătos, centrat pe proces și nu pe destinație. Poate că (și) de aceea visez aproape tot anul cu ochii deschiși la săptămâna din vară în care ne strângem la Tabăra Oglinzi și facem teatru. (Daria Ancuța)
Anul acesta, câțiva membri ai redacției Dissolved Magazine vor însoți zi de zi activitățile din REACTIV cu articole, interviuri și ilustrații care vor fi publicate pe site-ul revistei. Următorul material din festival este interviul cu Panna Adorjáni, trainer REACTIV.
Panna, cum a decurs atelierul până acum și ce relație simți că ai format cu participanții?
Lucrurile au mers foarte bine, azi am avut o zi foarte bună și creativă, m-a surprins și inspirat energia lor. Atelierul meu se numește Muzică și Teatru și am ales să integrez în el metode colaborative, cu care obișnuiesc să lucrez. Am vrut să învețe prin lucru în grup. De exemplu, azi am lucrat organizat în câteva grupuri mai mici la un text. Au putut alege din diferite forme, tema a fost să scrie ceva legat de încredere (n.r. tema festivalului). Apoi le-am propus să facă schimb de texte, ca cele rezultate din prima fază să fie prelucrate de un alt grup. Cred că faptul că au lucrat în grupuri mai mici a ajutat dinamica dintre ei, i-a legat și le-a dat senzația că fiecare dintre ei contează pentru că au contribuit direct cu câte ceva. Faza finală a fost să vizionăm scenele fiecărui grup și să lucrăm împreună pe ele, să venim cu feedback, să spunem ce am schimba și ce ne-a plăcut.
Cum ai observat că s-a schimbat dinamica dintre participanți?
După exerciții, ne-am obișnuit să dăm feedback organizat. Astăzi toți au spus că s-au simțit foarte uniți. Asta a venit în primul rând de la faptul că fiecare a simțit că are un input foarte concret în cadrul grupurilor și atunci cred că a fost o metodă care a strâns legăturile dintre ei, pentru că mulți s-au cunoscut acum trei zile. Eu am fost foarte surprinsă în mod plăcut de cât de curajoși au fost. E destul de vulnerabil să arăți, așa în contratimp, un text pe care l-ai făcut, cu gândurile tale, cu sentimentele tale, și după să îl dai altora să lucreze pe el. I-am întrebat de mai multe ori dacă sunt ok, dacă nu sunt prea atașați de ce au scris, dacă nu se simt inconfortabil și au zis că vor să riște. M-a bucurat curajul lor și dorința de a face lucruri împreună.
Ce simți că ai învățat de la ei?
În primul rând, am înțeles că merită să îți investești energia în colaborare pentru că, odată ce oamenii se simt ascultați, întotdeauna va ieși ceva nou și surprinzător. Ce am observat și a fost foarte interesant pentru mine este că au o lume a lor și că, în timp ce lucram, am făcut și eu parte din ea. Cred că e ceva foarte fragil și cred că am învățat să nu impun prea mult din mine sau să nu am preconcepții legat de ce trebuie să iasă în urma unui exercițiu. Am ales să îi învăț să dea feedback. A fost interesant să îi văd cum analizează atât ceea ce au făcut ei, cât și ce am făcut eu.
Cu ce ți-ai propus să rămână adolescenții în urma atelierului tău?
Mi-aș dori să aibă mai multă încredere în ei și în creativitatea care se poate naște în grupuri. Aș vrea să rămână cu mai multe unelte și perspective de lucru. Cred că asta lipsește foarte mult sau cel puțin mi-a lipsit mie când am fost în facultatea de teatru. Rămâi cu foarte puține mijloace concrete, nu prea înveți cum să profiți de creativitatea ta. Am vrut să le dau niște metode de a lucra, de a vorbi. De exemplu, la feedback i-am învățat cum să folosim formulele pentru mine a funcționat…, am nevoie de…, adică am încercat să le ofer niște idei concrete.
Pentru că atelierul tău se numește Muzică și Teatru, cum ai ales să le îmbini și cum crezi că pot ele contribui în educația adolescenților?
Eu am propus să echilibrăm partea muzicală și cea de teatru. Asta a fost intenția mea și am început cu exerciții simple de sunet. Am vrut să îi fac să înțeleagă cum să asculte activ. Cred că până și felul în care vorbim sau ne mișcăm prin spațiu poate deveni muzică. Am încercat să le dau ca temă în fiecare exercițiu câte un element muzical, le-am propus perspective muzicale prin care să gândească ceea ce fac. Le-am dat exerciții de sunet, i-am provocat să formeze o linie muzicală pe structura A-B-A, să plece dintr-un punct și să ajungă în altul sau în același. Asta ca să se poată juca și să folosească aceeași structură și când lucrează pe o scenă. Cred că muzica e o bază foarte bună pentru orice tip de gândire, inclusiv pentru cea necesară în teatru, îți oferă un anumit tip de ordine și de claritate. Cu asta mi-am dorit să rămână adolescenții – să poată să se înțeleagă pe ei înșiși și mediul înconjurător.
Fotografii de Marius Șumlea
