„Puteam profita ca s-o iau de la capăt, ca să mă reinventez, cum atât de comic se zice prin emisiunile televizate și în articolele de psihologie din revistele de specialitate; puteam la fel de bine să mă cufund într-o blegeală letargică.” – Serotonină, Michel Houellebecq
10 Octombrie a fost Ziua Mondială a Sănătății Mintale, dar awareness-ul legat de subiect ar trebui să fie la ordinea oricărei zile, fie că se axează pe conștientizarea propriei stări și oferirea de asigurări personale, fie că se referă la promovarea subiectului în mediul online pentru ceilalți. Anul 2020 a fost cu siguranță o provocare la nivel psihic pentru noi toți, chiar dacă nu eram neapărat pregătiți pentru schimbarea comportamentelor și adaptarea la condițiile exterioare.
Organizația Mondială a Sănătății spune că „one in four people will be affected by mental or neurological disorders at some point in their lives,”, că “over 60% reported disruptions to mental health services for vulnerable people” (în contextul pandemiei) și că suicidul este a doua cauză de deces în rândul tinerilor, ceea ce ar trebui cel puțin să ne alarmeze. Dar în țara noastră stigmatizarea, prejudecățile și zicalele de tipul “dacă te duci la psiholog ești nebun” sunt încă adânc înrădăcinate în cultură și continuă să fie perpetuate.
Am început să fiu preocupată de subiect prin liceu, când eram destul de introvertită și exagerat de timidă în contexte sociale, iar atunci cred că am auzit pentru prima dată de anxietate. Long story short, am ajuns la un psiholog după primele încercări de atacuri de panică și psihosomatizări și chiar dacă îmi plăcea să cred că sunt total deschisă, se pare că aveam idei preconcepute legate de mersul la terapie și eram mai reticentă decât mă așteptam. Dar nouă ne lipsește educația în acest sens și durează ceva până ne depășim propriile bariere psihice.
Pentru că informațiile pe care am putea să le primim din școală sau familie lipsesc și pentru că mersul la terapie este costisitor, am început să mă documentez ca să mă înțeleg mai bine. Am făcut o listă de cărți pe subiect care m-au ajutat pe mine să îmi depășesc stigmatele și să am o perspectivă nouă asupra struggle-urilor, pe care le recomand oricui vrea să înceapă această călătorie de autocunoaștere și vindecare.
“Cele 5 limbaje ale iubirii”, Gary Chapman
„Iubirea nu este un răspuns la toate, dar creează climatul de siguranță în care putem căuta răspunsuri la lucrurile ce ne frământă.”
Iubirea este ceva ce avem în ADN, dar în același timp se învață, indiferent că vorbim despre relații romantice sau platonice. Pe mine m-a ajutat să înțeleg mai bine cum să îi fac pe cei din jur să simtă că țin la ei în limbajul pe care aceștia îl vorbesc.
*Poți face testul ca să îți descoperi limbajul iubirii aici.
“Ce se întâmplă în iubire”, Alain de Botton
„Puțini oameni pe lume sunt pur și simplu nesuferiți; cei care rănesc sunt la rândul lor răniți; în aceste condiții, reacția cuvenită nu e niciodată cinismul sau agresiunea, ci, în rarele momente când suntem în stare de ea, iubirea.”
Despre așteptările nerealiste pe care le avem de la relații provenite din ideile romantismului preluate din societate – partenerul trebuie să îndeplinească X roluri diferite – și despre cum asta ne distorsionează viziunea în cuplu. Și cum poți să ajungi la iubire sănătoasă. Pentru mine a fost ca un fel de semnal de alarmă, la modul “Hei, nu trebuie să fie totul roz cu floricele mereu fără să faci ceva în privința asta?” Poți să îl asculți pe Alain de Botton, fondatorul The School of Life și aici.
“Privind înăuntru”, Petronela Rotar
”…abia atunci cînd ne dăm voie să simțim și emoțiile negative, să ne fie frică, să ne doară, să simțim disperare, gol, singurătate, durere, suntem în contact cu sinele nostru autentic și putem începe să ne construim pe noi.”
O carte autobiografică despre traume, transgenerațional și ideea că niciodată nu este prea târziu să te repari pentru tine și pentru cei pe care îi iubești. Petronela Rotar prezintă o serie de subiecte sensibile precum relația cu părinții, iubirea, moartea și suferința. Mie mi-a oferit speranță.
“Psihogenealogia. Vindecarea rănilor familiale și regăsirea de sine” Anne Ancelin Schutzenberger
“Ceea ce nu se exprimă în cuvinte lasă urme și, atunci, se exprimă prin suferințe.”
Despre cum traumele de familie și secretele ne influențează viața fără să știm – și despre cum funcționează transgeneraționalul și constelațiile familiale. Pe mine m-a făcut să înțeleg mai bine de unde provin și cum s-a impregnat asta asupra mea fără să îmi dau seama.
“Distruge-ți obiceiurile nocive“, Dr. Joe Dispenza
“Dacă suntem convinși că gândurile ne influențează în mod tangibil viața, nu ne-am strădui oare să nu ne scape niciun gând pe care n-am dorit să-l trăim? Și nu ne-am concentra atenția pe ce dorim, în loc să ne lăsăm obsedați continuu de problemă în sine?”
Cu accent pe vindecare, energii și meditație, ideea centrală este că gândurile noastre au mai multă putere decât conștientizăm. Pentru că ne programăm creierele în funcție de o serie de tipare negative de-a lungul vieții și avem puterea să schimbăm asta. Pe mine, fostă autosabotoare în proces de schimbare, m-a ajutat să înțeleg mai bine de ce am ajuns în anumite situații și cum pot să fac lucrurile să funcționeze în beneficiul meu. Pe Dispenza poți să îl asculți și aici.
“Curajul de a fi vulnerabil”, Brené Brown
“Inovația, creativitatea și schimbarea se nasc din vulnerabilitate.”
Vulnerabilitatea este un semn de maturitate, nu invers, chiar dacă societatea ne sugerează să ne inhibăm cât mai mult emoțiile, uitând că ele ne fac umani. Mie mi-a amintit să nu mai fiu așa dură cu mine, că e okay să ai și low moments și că puterea stă în acceptarea acestora. Brené are și un Ted Talk foarte popular.
“Serotonină”, Michel Houellebecq
„Nici prietenia, nici compasiunea, nici psihologia, nici inteligența situațională nu sunt de vreun folos, oamenii își fabrică singuri mecanismul nefericirii personale.”
O carte de ficțiune care reprezintă o radiografie a depresiei și un cry for help sau semn de awareness la adresa individului și a lumii în care trăiește. Povestea e captivantă și te lasă să îți pui întrebări, să înțelegi mai bine tulburarea asta psihică și să tragi o concluzie despre propria ta viață.
“Arta subtilă a nepăsării”, Mark Manson
“Pe scurt, asta înseamnă adevărata „dezvoltare personală”: prioritizarea unor valori mai bune, selectarea unor lucruri mai bune de care să ne pese. Când îți pasă de lucruri mai adecvate ție, ai parte de probleme mai bune. Iar probleme mai bune înseamnă o viață mai bună.”
Un fel de ghid de viață și psihologie for dummies, prezintă într-un stil ușor de înțeles concepte de implementat pentru o viață mai bună. Și blogul lui Mark Manson merită urmărit din când în când.
Te încurajez să citești, să descoperi și să privești cu speranță tot procesul acesta de vindecare și de devenire, dar asta nu înseamnă să ignorăm sau să minimizăm gravitatea problemelor. Sănătatea psihică e importantă și nu mă satur să spun sau să promovez asta, pentru că binele social începe cu binele fiecăruia – și să fii bine cu tine nu vine așa simplu câteodată.
Dacă simți că viața e copleșitoare și nu poți să îți desfășori activitățile zilnice normal, nu uita că nu trebuie să trăiești așa. Uite câteva numere la care poți să suni:
- Helpline-ul depreHUB 0374.456.420 disponibil 24/7
- Call Center-ul YOU 0800 070 968 disponibil Luni-Vineri: 10:00-18:00; Sâmbătă: 9:30-13:00
Ilustrație cover de Mălina Cristea.
