19:15
aștept autobuzul în frig, am întârziat
19:35
întâlnire cu prietena mea, molfăi tablete de ciocolată
19:55
intrăm, căscăm ochii, ciulim urechile
20:00
…………………………….
21:00
dramă nu e ceea ce ți se întâmplă, drama se face numai din cum trăiești tu întâmplările
21: 15
Selma face oamenii să se simtă mai puțin triști
21:30
Selma e cea mai puternică femeie de aici
21:35
Selma e mai puternică și decât ele, decât feministele
21: 40
Selma nu disperă ca noi oamenii
21: 45
Selma nu trăiește pentru ea
22:00
Selmei îi e frică de întuneric
22:05
de ce aplaudă oamenii și de ce râde Selma?
Într-o marți, în decursul celor 21 ore de ore bune, i-am trimis întrebări Mădălinei Ciotea, Selma din „Dansând în noapte”. Mădălina pare a fi într-o continuă călătorie. Vâlcea. București. Brașov. Cluj. Duce cu ea o listă generoasă de personaje cuminți, care atunci când nu joacă, privesc atent reprezentațiile celorlalte. Madam Ubu, Selma, Bernadette, Judy, Sanja, Maşa, Hermia, doamna Bergmann sunt personaje care s-au scuturat din cărți și au devenit personajele unor orașe de provincie sau ale Bucureștiului.
Cum ai ajuns să joci în „Dansând în noapte”?
Am fost invitată de regizorul Vlad Massaci să joc în piesa „Dancer in the dark”. Mai lucrasem și la alte proiecte împreună așa că fiecare spectacol a fost, probabil, o audiție. Am mai jucat în trei spectacole înainte, al patrulea fiind spectacolul de la Brașov.
Cum l-ai cunoscut? Ce a însemnat pentru tine colaborarea?
L-am cunoscut pe domnul Massaci la un workshop în cadrul proiectului de practică teatrală în Târgu Mureș. Eram acolo studenți de la școlile de teatru din Tîrgu Mureș, Sibiu și Cluj. Apoi, peste câțiva ani,dumnealui a venit la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea și a montat ”O poveste ciudată cu un câine la miezul nopții”. După care au mai urmat și alte proiecte.
Colaborarea cu Vlad Massaci, de fiecare dată, a fost o provocare. Este un regizor care poate să te facă să îți depășești anumite limite, să părăsești zona ta de confort și să te surprinzi.
Cum ai construit-o pe Selma? A fost dificil de asimilat ca personaj?
Rolul Selmei a fost unul dificil, dar mi-a plăcut extrem de mult să mă joc cu ea. Nu am apelat la alte personaje, dar am apelat la imaginația mea și m-am gândit cum ar fi dacă Selma ar face așa sau ar vorbi așa, sau… Cred că descopăr ceva nou de fiecare dată când joc spectacolul, nu pot spune că am înțeles-o cu totul. De fiecare dată apare o altă perspectivă din care privesc în anumite situații și de fiecare dată scenele capătă o altă încărcătură emoțională. Personajul Selma are niște tușe foarte bine delimitate, dar în interiroul lor există o mulțime de culori pe care să le descoperi la infinit.
Cum se împacă Selma cu Mădălina?
Cred că le-ar plăcea să iasă la o cafea.
Cum s-ar fi împăcat dacă Selma ar fi existat?
Asta aș vrea și eu să aflu. Chiar mi-ar fi plăcut să existe o asemenea întîlnire. Cred că și presiunea ar fi fost mai mare în construcția rolului.
Ce ai păstrat din Mădălina când ai construit-o pe Selma?
Durerea. Frica. Corpul. Dorința.
Cu ce personaj te-ai luptat cel mai mult pentru cucerirea lui?
Cred că m-am lăsat eu cucerită de ele. Fiecare are personalitatea lui și fiecare are nevoie de un domiciliu, așa că eu m-am închiriat lor.
Ai dansat în noapte? Unde erai? Ce cântec se auzea sau ce cântec se derula în minte?
Am dansat de multe ori în întuneric. Iar când spun întuneric mă refer la o anume stare, la o nevoie, la un strigăt după ajutor. Si nu se aude niciodată un cântec, cred că ceea ce se aude e sunetul sufletului meu și asta nu pot descrie. Altfel, îmi este terbil de frică de întuneric, de noapte, mai exact de lipsa luminii.
Un personaj, două care încă mai trăiesc în tine și ies la suprafață din când în când?
Toate personajele de până acum trăiesc liniștite în mine. Nu știu dacă ies neapărat la suprafață, dar știu sigur că privesc prin ochii mei în fiecare zi. Sunt foarte curioase de o realitate paralelă.
Un personaj de pe stradă interesant pe care l-ai observat recent?
Observ mulți oameni și fiecare este interesant în felul lui. Nu aș putea să mă limitez la unul, dar recunosc, îmi place să merg cu busul și acolo ai timp să vezi o mulțime de ”povești”.
Pe Mădălina Ciotea o puteți întâlni pe 25 noiembrie la Teatrul Excelsior, în spectacolul TNT, bazat pe improvizație.
Foto: TNB
