Şi hipopotamii au fiert în bazinul lor

Avatar
octombrie 15, 2016
3 min read

În 1945, William Burroughs şi Jack Kerouac scriu împreună o carte despre prietenul care i-a adus împreună, genul de prieten căruia pur şi simplu i se iartă prea multe lucruri. E vremea în care viitorii părinţi ai generaţiei Beat încă îşi elaborează viziunile luminoase prin baruri şi subsoluri, fără să atingă încă, literalmente, lumea – ne aflăm cu un deceniu înainte ca beatnicii să se facă cunoscuţi. Totul începe cu The Tease, “tânărul efeb cu părul ca pana corbului”, Lucien Carr, care îi aliniază dintr-un foc pe Ginsberg, Burroughs şi Kerouac. Are nouăsprezece ani şi e articulat, autodistructiv, vulgar (şi cel mai probabil are un tatuaj cu Rimbaud4ever într-un loc privat). Deşi întruchipează cu graţie tipologia de nemernic pretenţios, magnetismul lui e atât de puternic încât reuşeşte să îşi ţină camarazii lângă el chiar şi după ce omoară un om – cu atât mai mult, crima pare să fi consolidat definitiv legătura aceştior oameni care vor marca istoria literaturii (şi nu numai).

si hipopotamii au fiert in bazinul lor

Cartea e scrisă din dublă perspectivă: la prima mână, William S. Burroughs care îşi construieşte alter ego-ul Will Dennison; o reţetă simplă, fără postmodernism şi cut-up (era prea devreme), dar cu cinismul specific. Apoi avem un Kerouac mai lipsit de introspecţie decât cel pe care îl ştim – Mike Ryko, pe hârtie. În mod misterios, deşi a jucat un rol foarte important, ei nici măcar nu l-au menţionat nici măcar o dată pe Allen Ginsberg.

Sunt două tipuri de experienţă pe care le poţi scoate de aici: odată, atunci când eşti deja familiarizat cu beatnicii şi o iei ca pe o carte istorică: nu mai ai timp să analizezi stilul de scris, pentru că, înainte să îţi dai seama, devii complicele lui Lucien şi trebuie să absorbi tot ce vezi. Fiecare detaliu e un privilegiu. Cealaltă cale de parcurgere e când nu cunoşti prea multe despre gaşca de scriitori şi o iei ca pe o carte de ficţiune, dar e o cale pe care nu o recomand, căci va plictisi şi va aduce confuzie. Dar dacă aţi văzut măcar Kill Your Darlings înainte, sunteţi ok.

–M-am gândit la o întreagă filozofie bazată pe idea că irosirea e rea şi creaţia e bună, mi-a spus el. Atâta timp cât creezi ceva, e bine. Singurul păcat e să îţi iroseşti potenţialul.

Şi hipopotamii au fiert în bazinul lor a stat în umbră timp de 63 de ani – până în 2008, cu 2 ani după ce s-a stins Lucien Carr, care a insistat ca romanul să nu fie publicat în timpul vieţii sale din cauza detaliilor despre relaţia abuzivă cu David Kammerer şi cum a culminat ea în homicid. Nici William Burroughs însuşi nu era mare fan al lucrării, considerând că nu e destul de spectaculoasă cât să vadă lumina tiparului. Şi deşi unii critici au apreciat cartea pentru titlul suprinzător şi lectura uşoară, alţii i-au dat dreptate.

Însă, punând totul în balanţă, e o lucrare importantă nu numai pentru destinul său, ci şi pentru că e un pasaj personal către vieţile celor ce provocau în continuu moralul rigid clasei de mijloc, reuşind să coboare cenzuri şi să inspire întregi generaţii.

 

Categorii:
Avatar
Marta Lascar

entp, chaotic neutral, ancient greek enthusiast

Cele mai noi articole

N Read More

Teatruaprilie 17, 2024

Niște oameni mici – Hedda Gabler (r. Thomas Ostermeier), TNB

Privite în oglinda care reflectă aproape fiecare centimetru al spectacolului „Hedda Gabler” regizat de Thomas Ostermeier la TNB, personajele lui Ibsen par mici. Gesturile, salturile, […]

C Read More

Artă vizualăaprilie 6, 2024

Ca tânăr, ai nevoie de curiozitatea și curajul de a vedea cât mai multe cu cât mai puțin

Cine sunt? Mă numesc Matei Rădulescu, am 22 de ani și sunt proaspăt absolvent de Grafică în cadrul Universității Naționale de Arte din București, studii […]

S Read More

Filmmartie 27, 2024

Sărmane Oscar-uri

Cum se face că scriu mereu în perioada decernării premiilor, chiar dacă nu pot spune că acestea îmi captează interesul? Mai au oare relevanță aceste […]

C Read More

Teatrufebruarie 26, 2024

Copii în haine de adulți – SF (SUPER FRAGIL) la Teatrul Excelsior

Mi se întâmplă rar ca la finalul unui spectacol să mă ridic în picioare la aplauze, gândindu-mă „Mai vreau. De ce s-a terminat?”. Trăiesc însă […]

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.

Sau caută un cunvânt cheie