E 1938. La începutul anului, Disney lansează Albă-ca-zăpada și cei 7 pitici chiar în aceeași lună în care Al Treilea Reich invadează Austria. În timpul verii, Regina Maria se stinge din viață, iar în toamnă, Brâncuși finalizează Coloana Infinitului. La început de noiembrie are loc Kristallnacht. Frica pândește peste tot, dar pe 26 noiembrie, la Timișoara, mergi să vezi reprezentația celebrei Sidy Thal, cu a sa trupă de teatru idiș. Știi că pentru o seară poți să lași garda jos. Ce nu știi este că s-ar putea sa fie ultima ta seară.
E 2023. Timișoara e Capitală Europeană a Culturii și organizează, printre multe alte evenimente, o expoziție dedicată lui Brâncuși. Războiul din Ucraina continuă, iar în toamnă, apare o nouă conflagrație în Israel și Fâșia Gaza. Frica pândește peste tot, dar pe 12 noiembrie, la București, mergi să vezi cea mai nouă coproducție Teatrul German de Stat Timișoara și Teatrul Evreiesc de Stat București – Sidy Thal. Știi că pentru o seară poți să lași garda jos. Ce nu știi este că te așteaptă o adevărată experiență teatrală.
Clemens Bechtel semnează regia spectacolului și este la a doua colaborare cu TES, după spectacolul Versus. Având la bază un scenariu semnat de Thomas Perle și de regizor, montarea capătă valențe de teatru imersiv. Prologul are loc exlcusiv în Sinagoga Mare (la București, respectiv în Sinagoga din Cetate la Timișoara) și redă cât mai fidel repetițiile pentru Motl, fiul cantorului, spectacolul cu care trupa cântăreței evreico-bucovinence Sidy Thal urmează să plece în turneu prin România. Într-un melanj de germană, idiș și română, se prefigurează soluția salvatoare: evadarea în America.
Spectacolul continuă cu un audiowalk, realizat de Alex Halka, în care tehnologia joacă un rol-cheie: primești o pereche căști în care se derulează povești, în timp ce actorii te ghidează spre sala teatrului. Pe drum, au loc trei opriri: o scurtă istorie a Sinagogii din Cetate (ce nu are un echivalent pentru varianta București și poate nu e o informație corect diseminată), o întâlnire cu doi legionari și gândurile unei șvăboaice despre Hitler și antisemitism. Ajungi în teatru, dar povestea din audiowalk nu se termină aici. Practic, mașina timpului funcționează și ai ajuns din 2023 în 1938. Odată ce îți ocupi locul în sală, închide ochii și lasă-te purtat de parfumul acelor vremuri, perfect sugerat de vocile din înregistrare.
Ultima parte urmărește evenimentele istorice propriu-zise: planul atentatului, pus la cale de membrii Gărzii de Fier și impactul acestuia, despre care poți citi o documentare minuțios realizată aici. Fascinantă în acest episod este analiza psihologică a lui Ferdinand Ghedeon, jucat impecabil de Katia Pascariu, care trece de la rolul actriței din trupa de teatru idiș la rolul unui actant mult mai complex și reușeste să redea perfect tipologia omului mânat de ură. Dacă tot povesteam de psihologie, foarte interesante sunt aparițiile lui Corneliu Zelea Codreanu, materializat doar în mintea lui Ghedeon, înainte de atentat. Interpretat de Viorica Predica, aceeași actriță care dă viață și personajului Sidy Thal, Codreanu este portretizat foarte caricatural, dar această perspectivă dublă Sidy/Codreanu naște evident elemente comune: amandoi sunt dedicați țelului și credinței lor, amandoi sunt neînfricați și dispuși să riște tot, chiar dacă Sidy Thal țintește binele și fericirea, iar Codreanu răul și distrugerea.
În tot acest plan, inclusiv cel fizic al scenei, povestea planului atentatului se împletește cu o frântură din viața unor tinere timișorence: Elisabeth (Oana Vidoni) și Zelma (Olga Török), prietene din copilărie, cea din urmă având origini evreiești. Cele două urmează să participe la reprezentația ansamblului Sidy Thal, dar acesta este doar pretextul pentru a oglindi impactul atentatului asupra unor oameni obișnuiți. Mai mult, în acest fel se sondează și relația dintre cele două, poate chiar mai mult decât o prietenie, cu o despărțire iminentă și un puternic accent psihologic, atât asupra asupritului, cât și a asupritorului.
Momentele de schimbare dintre cele două planuri sunt marcate de declarațiile unei plasatoare (Daniela Török), ce aduc o notă crudă de realism întregii acțiuni. Totuși, cele două planuri sunt foarte bine delimitate, căci Elisabeth și Zelma vorbesc doar nemțește, în timp ce legionarii vorbesc doar românește. Scenografia este semnată de Șteff Chelaru și Ioana Groza, care reușesc să contureze foarte bine epoca prin costumele actorilor, în timp ce decorul-instalație format din schele ajunge să se transforme din sală de interogatoriu în post radio, apoi în celulă de arest și chiar în sală de spectacol.
Un spectacol-eveniment, demn de Capitala Europeană a Culturii, te lasă cu o întrebare în minte, adresată chiar de către regizor în caietul-program: De ce vrem să continuăm să jucăm în timp ce lumea se prăbușește în jurul nostru?. O întrebare perfect validă și pentru actori și pentru spectatori. De ce? Păi, pentru că nishtu kein farfaln. O zicală în idiș, veche și înțeleaptă – niciodată să nu renunți.
P.S. Dacă știi cum se numește prima melodie din spectacol, dă un semn, o fredonez în continuu de când am ieșit din sala de teatru.
Sidy Thal
De Thomas Perle & Clemens Bechtel
Regia: Clemens Bechtel
Decorul și costumele: Șteff Chelaru, Ioana Groza
Muzica: Dan Simion
Documentare: Maria Irimia
Colaborare dramaturgică: Dan Druță
Asistență de regie: Isolde Cobeţ
Înregistrări pentru audio-walk & Video Design: Alex Halka
Pregătire muzicală: Roxana Ardeleanu
Machiaj: Bojita Ilici, Aurora Spasinovici
Regie tehnică: Ovidiu Radu, Aurel Cristea
Sidy Thal / C. Codreanu: Maia Morgenstern / Viorica Predica / Enikő Blénessy
F. Ghedeon: Katia Pascariu / Silvia Török
O plasatoare / Voce: Daniela Török
Zelma B.: Olga Török
Elisabeth B.: Oana Vidoni
Voce: Radu Brănici
I. Popa: Mircea Dragoman / Rareș Hontzu
P. Fleschin: Mihai Prejban / Richard Hladik
Ansamblul „Motl, fiul Cantorului” de Scholem Alejchem și vocile de pe audio-walk:
Enikő Blénessy, Viorica Predica, Maia Morgenstern, Silvia Török, Katia Pascariu, Daniela Török, Olga Török, Oana Vidoni, Radu Brănici, Rareș Hontzu, Mircea Dragoman, Richard Hladik, Mihai Prejban, Isolde Cobeț
Instrumentiști:
Serena Voaideș, Alina Talianu, Mihai Pintenaru
La 26 noiembrie 1938, două grenade de mână au explodat în sala de spectacole în timpul unei reprezentații a cântăreței evreico-bucovinene Sidy Thal și a ansamblului său la Teatrul din Timișoara. Un atentat antisemit, comis de Garda de Fier, un grup naționalist de extremă dreapta, în care au murit patru persoane și șaptezeci au fost rănite. Un eveniment, puțin cunoscut în orașul Timișoara/Timișoara, Capitală Europeană a Culturii 2023, pe care dramaturgul Thomas Perle și regizorul Clemens Bechtel l-au cercetat cu ajutorul Mariei Mădălina Irimia de la Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din Romania „Wilhelm Filderman” din România și au creat o piesă documentară pornind de la el. Ce este adevărat? Ce s-a întâmplat cu adevărat? Este o încercare de a reconstitui atacul și momentul în care antisemitismul și fascismul au devenit parte din viața de zi cu zi într-o societate multiculturală, ceea ce a dus la oroarea celui de-al Doilea Război Mondial și la Shoah.
Proiectul face parte din Programul cultural național Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023 și este finanțat prin programul OverBorder Culture+, derulat de Centrul de Cultură și Artă al Județului Timiș, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii. Proiectul este organizat în parteneriat cu Departamentul pentru Relații Interetnice din Cadrul Guvernului României.
Foto credit: Ovidiu Zimcea & Oana Monica Nae
