Filmul Soldații. Povești din Ferentari al Ivanei Mladenovici vine, alături de recent publicata carte a lui Adrian Schiop „Șmecherie și lume rea” în completarea unui curent foarte interesant care se petrece (majoritar) în grupurile hipster/underground și anumite subculturi din București: o dezinhibare a gusturilor muzicale, o renegare a ideii de „plăcere vinovată” care a fost asociată până acum unor genuri muzicale, o întoarcere la stilul muzical cel mai boicotat și, din cauza asocierii cu comunitatea romă, discriminat din România: maneaua. Tinerii cu tendințe de nonconformism și intelighenție explorează muzica considerată de generații anterioare vulgară și asociată unei pături sociale joase, făcând din asta o mișcare împotriva inegalității sociale și a ierarhizării produselor culturale, maneaua obținând astfel valoare politică. În ultimii ani, mai multe cluburi, centre culturale, organizații, festivaluri și un număr de artiști au oferit publicului o mostră din ce înseamnă această mișcare de redescoperire a manelelor și muzicii de petrecere, printre care merită menționate Casa Junalistului, festivalurile Outernational Days, TIFF și Balkanik, trupa Raze de Soare și cooperativa Macaz.
Una dintre personalitățile iconice pentru această mișcare este scriitorul Adrian Schiop, care a organizat primele petreceri cu lăutari pe care acest curent s-a bazat și care este autorul romanului Soldații. Povești din Ferentari, o poveste semi-autobiografică despre un scriitor care se mută în Ferentari pentru a lucra la doctoratul său despre manele. Atunci, în 2014, Adrian Schiop lucra la doctoratul său care acum se găsește în librării (Șmecherie și lume rea, editura Cartier). În roman este prezentată relația dintre doi bărbați, protagonistul și Alberto, un rom cu un trecut tumultuos și un prezent nesigur. Această mișcare de aducere a manelelor în circuitul underground și, inevitabil, ulterior în mainstream se asociază de obicei cu mișcarea care susține emanciparea femeilor, drepturi egale pentru minorități și alte idei progresiste. Această lungă introducere are menirea de a contura care erau așteptările de la debutul în lungmetraj al Ivanei Mladenovici din acest punct de vedere.
Comunitatea romă, cultura manelelor și comunitatea LGBT+ sunt teme recente și prea puțin abordate în cinemaul românesc, iar abordarea a toate trei într-un lungmetraj de ficțiune este o premieră. Însă Ivana Mladenovici nu a făcut din Soldații , adaptarea ei liberă după romanul lui Adrian Schiop, filmul militant și curajos atât de așteptat și necesar în cinemaul românesc.
Într-o estetică asemănătoare cinemaului docufiction, este prezentată povestea de dragoste toxică dintre Adi (jucat chiar de Adrian Schiop, care a fost și co-scenarist) și Alberto, o relație bazată pe nevoi – nevoia lui Alberto de bani și stabilitate socială și nevoia lui Adi de informații despre Ferentari, dar și de un partener – în strânsă legătură cu prezentarea unor secvențe asemănătoare cu materialul de documentar, pentru a prezenta mediul – geografic și social – în care relația celor doi se desfășoară. Secvențe filmate la Gara de Nord, unde, în final, Alberto ajunge din nou să „facă parcarea”, în fața blocului, unde are loc o nuntă, pe străzile Ferentariului și în biroul producătorului Dan Bursuc ne introduc în ce numește Schiop în cartea lui „universul social al manelelor”.
Relația dintre Alberto și Adi este creată în așa fel încât să respingă senzaționalismul, exoticul, chiar și tensiunea, deși o mare parte dintre dialogurile lor sunt conflictuale. Reprezentarea lor nu lasă publicul să afle dacă Alberto este bisexual sau doar face sex cu bărbați, deoarece, deși aflați într-o relație, ei nu trec niciodată peste nivelul de relație sexuală plătită. Personajul lui Adi, în schimb, este conturat ca fiind bisexual pe parcursul filmului (este abia ieșit dintr-o relație cu o femeie), însă diferența de background social poate explcia ușurința cu care Adi își poate asuma social relația pe care o are cu Alberto, ușurință de care Alberto nu beneficiază.
Soldații este despre doi oameni aflați pe poziții diferite din punct de vedere social, ceea ce îi situează pe poziții diferite și în relație; deși Alberto este cel dur, născut și crescut în Ferentari, adevărata putere socială se află la Adi, care are resursele și cunoștințele necesare pentru a se descurca. Povestea relației celor doi nu este una de dragoste, ci de dependență mutuală a doi marginalizați ai societății care se petrece într-un cartier marginalizat al Bucureștiului.
Filmul, deși folosește secvențe de nuditate mai inteligent decât multe alte filme din cinemaul românesc recent (Ana Mon Amour, de exemplu), rămâne la o reprezentare pudică a relației lor sexuale, actul sexual și săruturile lipsind complet.
Ivana Mladenovici nu a regizat curajosul film care să spargă barierele reprezentării queer în cinemaul românesc, deși a avut ocazia; în schimb, regizoarea a realizat un film care surprinde interdependența, marginalitatea și cultura romă în secolul 21 pe străzile Ferentariului, film foarte valoros atât din punct de vedere cinematografic cât și social pentru cinematografia românească.
Festival Darlings este o mini-serie de cronici pentru filmele prezente în festivaluri românești, hand-picked de Călin Boto. Soldații. Povești din Ferentari a rulat în cadrul Les Film de Cannes a Bucarest.
