Expoziția „Ștefan Câlția. Obiecte grăitoare” organizată de Muzeul Colecțiilor de Artă, în colaborare cu Fundația Ștefan Câlția și cu Galeria Posibilă, cuprinde unele dintre cele mai importante lucrări de pictură semnate de Ștefan Câlția alături de obiecte personale colecționate de acesta de-a lungul timpului. Obiectele joacă un rol fundamental în crearea lucrărilor, alegerea lor fiind determinată de personalitatea artistului. Întâlnirea dintre reflecția artistului asupra acestor obiecte și vizitatori va fi descoperită prin intermediul „Întâlnirilor Audio”, înregistrări cu artistul incluse în aplicația de mobil: izi.TRAVEL.
Pe parcursul a patru luni de expunere, între 20 mai și 20 septembrie 2017, spațiul expozițional va fi unul viu, însoțit de concerte, conferințe, întâlniri cu artistul, ateliere cu copii și numeroase activități deschise publicului.
Continuăm seria de interviuri cu oamenii ce au stat în spatele acestei expoziții cu Serioja Bocsok, care ne-a vorbit despre procesul de creație al logo-ului expoziției și despre provocările pe care le-a întâmpinat de-a lungul realizării întregii identități vizuale.
Serioja Bocsok – fotograf și graphic designer
1. Spune-ne un pic despre procesul de creare al logo-ului.
Cred că identitatea expoziției are o legătură destul de strânsă cu demersul curatorial. În orice caz, așa cum în expoziție își fac loc colecțiile de obiecte ale lui Ștefan Câlția, și logo-ul e o mică colecție de litere și semne care trimit către spațiul cultural din care pictorul se inspiră. Brief-ul pe care l-am primit menționa trei spații culturale la care trebuia să fac referire prin logo: Mittel Europa, spațiul bizantin și Levantul. Fontul pe care l-am ales pentru a comunica întregul proiect e Sabon Next de la Linotype, o revizuire a Sabon-ului inițial desenat de Jan Tschichold în 1967 după niște schițe și specimene rămase cam de pe vremea lui Claude Garamond, tipograful care a început de fapt lucrul la aceste litere. Având deja o bază cu acest font, o literă profund europeană care se așază bine chiar și în Mittel Europa, am început să modific litere și să adaug semne care să facă trimiteri, încet-încet, către Răsărit. Spre exemplu, swash-ul ultimului a din Câlția, inversat și adăugat la începutul altei litere trimite mai degrabă către caligrafia orientală. Literele din Obiecte grăitoare trimit uneori la litere din alfabetul chirilic, grecesc, g-ul foarte subtil la un alfabet pre-chirilic, sau doar le-au fost adăugate ornamente. Liniile orizontale care leagă și susțin logo-ul au fost inspirate din scrierea muzicii psaltice, ison-ul fiind semnul de la care am pornit în realizarea legăturii dintre numele artistului și numele expoziției, apoi decorând cu el și alte două notații muzicale partea de jos. În realizarea logo-ului nu am lucrat însă tot timpul singur, fiind ajutat de Matei, Ștefan și Livia Câlția, care îmi dădeau tot timpul feedback sau informații astfel încât logo-ul să se înscrie cât mai bine în identitatea proiectului, în același timp păstrănd legăturile cu influențele pictorului. Deși nu îmi doresc să fie o demonstrație de caligrafie sau design, sper totuși ca logo-ul să comunice puțin, dar clar, o mică parte din demersul proiectului.
2. „Ștefan Câlția. Obiecte Grăitoare” este o expoziție complexă, care adună la un loc picturi, obiecte personale ale artistului și poveștile lor. Cum se reflectă toate aceste aspecte în identitatea vizuală a expoziției?
Înafară de logo și corpul de literă ales pentru a comunica informațiile scrise ale proiectului, există sigur și restul de imagini care ajung pe afișele, bannerele sau restul de materiale on sau offline și care întregesc strategia de comunicare a expoziției, dar care urmăresc și documentarea întregului proiect. Echipa din jurul producției de imagini este destul de mare și fiecare persoană a avut un rol important pentru fiecare aspect. Bogdan Bordeianu a făcut reproducerile picturilor pe care le folosim pe unele materiale. Florin Ghenade a realizat portretele oficiale ale lui Ștefan Câlția pentru această expoziție. Veronica Negrilă și Maria Grigorescu au făcut reproduceri de desene și au fotografiat cărțile-obiect care pot fi văzute în expoziție și răsfoite digital în Sala de documentare. Voluntarii, Melissa Antonescu, Romina Banu, Răzvan Constantinovici, Larisa Nadolu și Ana Negoiță care ne-au ajutat foarte mult atât cu fotografii, cât și cu video, la evenimentele din expoziție, de la making of până la vernisaj și continuând cu conferințele care au loc în cadrul proiectului. Eu am realizat fotografiile care apar pe afișele și bannerele expoziției, imaginile designului expozițional și videourile care apar în online.
Încă de la începutul proiectului, am tot ținut, in the back of my mind, două proiecte făcute de doi fotografi din școli/generații diferite, care aveau însă același subiect. E vorba de Luigi Ghirri și Joyel Meyerowitz care au fotografiat atelierul și obiectele care erau folosite de Giorgio Morandi în compozițiile sale. Știam că lui Ștefan Câlția îi place Morandi și purtând o discuție cu el despre lucrările bolognezului la un moment dat, cumva am făcut o legătură între abordările celor doi fotografi și acest proiect și mi-am dat seama cum aș vrea să văd fotografiile din acest proiect. De aceea mi se pare că am urmărit mai mult detalii, în detrimentul cadrelor largi, și am încercat să ma apropii cât mai mult, atât cu camera foto, cât și cu cadrul video sau cu afișul. Chiar dacă și afișele conțin de fapt un colț de atelier și apar multe obiecte în background, cumva mi se pare că e tot un detaliu din tot ce poate fi găsit în expoziție. Afișul e mai degrabă un crop din universul vizual al expoziției.
3. Care a fost cea mai mare provocare în realizarea identității vizuale a întregii expoziții?
Provocările au fost generate, ca în aproape orice proiect mare, de raportul strâns dintre deadline și timpul de cercetare și exercițiu/lucru. Așa cum foarte rar am avut proiecte care să poată fi construite într-un timp relativ relaxat, și rezultatul acestui proiect, în ceea ce mă privește, identitatea sa vizuală, a fost marcat de perioada pe care am avut-o la dispoziție să o putem realiza. Alegerea unui corp de literă care să ne ajute să transmitem clar demersul proiectului, codul de culori folosit, comunicarea cu producătorii materialelor sau cu tipografia, lucrurile tehnice să le zicem, cred că au înjumățit timpul de lucru efectiv. Înafară de lucrurile tehnice, a mai fost și latura de cercetare, care a implicat și consultarea unui specialist în carte veche de la Muzeul Național de Artă să putem fi siguri că logo-ul, cu literele și semnele alese, nu transmite unui cunoscător al vreuneia din limbile sau scrierile la care facem trimitere, altceva decât ne doream.
O altă provocare a fost să fac față la cele câteva sute de giga care s-au adunat foarte repede în calculatorul meu, pe măsură ce lucram la expoziție. Între timp mi-am luat un hard extern nou destinat expoziției. 🙂
4. Care este strategia vizuală a acestei expoziții și ce aduce ea în plus față de alte alte evenimente de acest gen?
În general nu vorbesc despre inovație sau ce poate fi adus în plus, în ambele sensuri, calitativ sau cantitativ. Prefer mai degrabă să cred că, în primul rând, expozițiile propun, demersuri sau situații noi. În consecință, cred că această expoziție propune sau încearcă să comunice foarte aproape cu publicul. Aici pot să amintesc de Întâlnirile Audio, un ghid audio conceput și realizat de Alexandra Manole (curator al expoziției dar și la Galeria Posibilă) implementat cu ajutorul aplicației izi.Travel, care cred că apropie foarte mult vizitatorul de expoziție, prin poveștile spuse de Ștefan Câlția, care pot fi ascultate cu ajutorul telefonului. Mergând mai departe, produsele și obiectele pe le facem, continuă în aceeași idee, pe care eu o văd ca pe o apropiere de artist și lucrările sale. Începând cu 12 iunie există în spațiul muzeului o serie de patru postere – o mică instalație care cuprinde postere pe care vizitatorul și le va putea rupe și le poate lua. De altfel, vor exista și o serie de stickere și semne de carte cu detalii din lucrările lui Ștefan Câlția în cafenelele din jurul muzeului sau în librăriile partenere, care vor putea fi luate și din muzeu. Am început să lucrăm la o serie de sacoșe și șorțuri de bucătărie cu elemente din lucrările pictorului. Veți mai găsi în muzeu și albumul Ștefan Câlția. Locuri și cutia de cărți poștale Postcards – Ștefan Câlția tipărite de Curtea Veche, ceștile făcute de Atelierul Wagner în colaborare cu pictorul, dar și serigrafii după desenele lui Ștefan Câlția.
Expoziția este deschisă până pe 20 septembrie, la Muzeul Colecțiilor de Artă
Program de vizitare: de sâmbătă până miercuri între orele 11.00 – 19.00
Gratuit: prima miercuri din fiecare lună
Tarif bilet întreg: 10 lei (cu reducerile obișnuite)
