Iubirea e un palat regal (sau despre The Favourite)

Avatar
ianuarie 5, 2019
4 min read

the favourite

Nu, nu este o metaforă romantică la adresa iubirii. Palatele regale nu au fost niciodată locurile acelea idolatrizate à la Disney, ci adevărate focare de intrigă, asasinate și aventuri sexuale (câteodată și romantice, sigur). În mare parte, palatul regal era la fel de complicat și de periculos ca un câmp de bătălie (da, o trimitere la Pat Benatar). The Favourite, noul film al regizorului grec Yorgos Lanthimos (Dogthooth, The Lobster), explorează ficțional un moment din viața Reginei Anne a Marii Britanii (Olivia Colman) la începutul secolului 18, încolțită de gută (artrită inflamatorie) și lupta aprigă dintre Peruci (Whigs) și Conservatori (Tories), sprijinită de către Sarah, ducesa de Marlborough (Rachel Weiss), cu o armată desfășurată împotriva Franței în războiul spaniol de succesiune și cuferele goale. Lucrurile se întețesc când la Palatul Kensington apare Abigail (Emma Stone), verișoara contesei pentru un post de servitoare (după ce tatăl său a pierdut toată averea și titlurile).

the favourite

Nu pot vorbi momentan de adevărul istoric, în principal pentru că e o ficțiune cu fundal istoric. Anne este portretizată ca o regină slabă de spirit, țintuită în majoritatea timpului în pat sau în scaun cu rotile datorită bolii, traumatizată de pierderea a 17 copii, ceea ce o duce spre un infantilism debordant din cauza căruia trebuie să-și direcționeze supușii prin accente de furie emotivă și gângureli plângăcioase. În antiteză stă Sarah, o femeie puternică, profund interesată de starea națiunii, și a puterii personale evident, ce întreține o relație romantico-sexuală cu Majestatea sa; evident un mijloc de manipulare, dar nu numai. Interacțiunile celor două seamănă câteodată cu o relație de părinte-copil (un copil răsfățat cel puțin), animozitatea Reginei față activitățile de natură distractivă practicate de către cei ce locuiesc alături de ea o reduc la o creatură înamorată de propria-i cameră; dinamica de dominator-dominat joacă feste, ducesa îi satisface dorința de a dispărea din văzul celorlalți (întocmai ca un părinte devorat de copil) doar pentru a o admonesta în secret, pentru a menține balanța puterii. Abigail schimbă total jocul, folosindu-se de regulile dictate de secole, sfătuită de Sarah, pentru a-și recupera averea și treapta socială pierdute de tatăl său în jocuri de twist. Jocul de putere se agravează treptat.

the favourite

Lanthimos redă perfect complexitatea relațiilor umane, și nu numai ale celor 3 femei; personajele secundare sunt bine conturate, își primesc timpul binemeritat în peliculă, dar se simte că ceva nu se leagă. Deși decorurile și personajele poartă marca regizorului, dând uneori impresia de vis suprarealist (sau poate coșmar), parcă i-a fost frică să se adâncească în nebunia umană așa cum a făcut în filmele anterioare. Dogtooth, The Lobster, The Killing of a Sacred Deer, au atmosfere neliniștitoare, ca și cum ai fi un psihiatru începător în prima zi de slujbă; o stânjeneală psihologică, pe care în The Favourite rareori o simți. Poate e și datorită faptului că e primul său film la care n-a contribuit la scrierea scenariului. Cu toate acestea, nu e un film rău, câtuși de puțin, dar avea un potențial ce putea fi exploatat mai mult. În schimb, jocul celor trei doamne este perfect.

the favourite

(Ca o paranteză, Regina Anne e văzută de mulți ca fiind slabă în special datorită jurnalului ducesei Sarah, ce implica o legătură homosexuală cu Abigail, pe fondul disensiunilor politice din Parlament. Biografii Reginei resping însă orice fel de acuzații de acest gen, caracterizând-o ca o femeie devotată soțului său, Prințul George al Danemarcei, și o creștină devotată. În realitate, ruptura dintre cele două a venit după moartea prințului, când ducesa a înlăturat un portret al acestuia din palat. Puțină istorie nu strică nimănui.)

Categorii:
Avatar
Mihnea Ștefan Avram

Cele mai noi articole

D Read More

Artă vizualămai 7, 2024

“Doar cu tine” în căutarea copilului interior

Proiectul meu, Doar cu tine, este o carte care are ca scop conștientizarea sinelui prin întâlnirea cu copilul interior, sub forma unei povești fantastice. Cele […]

N Read More

Teatruaprilie 17, 2024

Niște oameni mici – Hedda Gabler (r. Thomas Ostermeier), TNB

Privite în oglinda care reflectă aproape fiecare centimetru al spectacolului „Hedda Gabler” regizat de Thomas Ostermeier la TNB, personajele lui Ibsen par mici. Gesturile, salturile, […]

C Read More

Artă vizualăaprilie 6, 2024

Ca tânăr, ai nevoie de curiozitatea și curajul de a vedea cât mai multe cu cât mai puțin

Cine sunt? Mă numesc Matei Rădulescu, am 22 de ani și sunt proaspăt absolvent de Grafică în cadrul Universității Naționale de Arte din București, studii […]

S Read More

Filmmartie 27, 2024

Sărmane Oscar-uri

Cum se face că scriu mereu în perioada decernării premiilor, chiar dacă nu pot spune că acestea îmi captează interesul? Mai au oare relevanță aceste […]

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.

Sau caută un cunvânt cheie