Trois souvenirs de ma jeunesse, My Golden Days pe englezește, este o dramă spumoasă de 123 de minute in care Paul Dédalus se afundă intr-o incursiune a trecutului in timpul plecării din Tadjikistan, amintindu-și adolescența acestuia: o iubire pierdută, o trădare a unui prieten, pierderea virginității, petrecerile din liceu, anii de studenție la Paris și excursia în URSS, unde o misiune clandestină l-a făcut să-și înstrăineze identitatea unui tânăr rus de origine evreiască. Deja sună incitant, știu.
Esther: o tânără rebelă, perfect conștientă de atracţia pe care o trezește bărbaţilor.
Paul: enigmatic, terorizat de către o mamă instabilă psihic in copilarie.
Ce au în comun? Orașul Roubaix al anilor ’80 și o iubire parțial ratată.
Arnaud Desplechin prezintă povestea de dragoste adolescentină și nu tocmai candidă dintre Paul și Esther ce a avut un impact major asupra tânărului (în prezent un antropolog în vârstă de 40 de ani întors în Franța după o lungă absență). Povestea începe atunci când Paul Dédalus se întoarce în Franţa, din Tadjikistan, după ani de muncă pe teren, reţinut pe aeroport şi interogat de către un oficial. Student la Paris, Paul sare din căminele studenţești în paturile necunoscuţilor generoși, iar faptul că nu are telefon mobil, nici adresă stabilă duce la anumite episoade încântătoare – unele amuzante, altele dulci-amare – dintr-un alt timp uitat. Într-o călătorie înapoi la Roubaix, Paul, de 19 ani, este atras de colega de clasă a surorii sale de 16 ani, Esther, o tânără rebelă și apetisantă. Cea mai mare parte a filmului urmărește nevoia celor doi de a fi împreună suprapusă cu nevoile financiare care îi obligă să stea deoparte unul de celălalt. „Credincioasă” lui Paul în propriul său stil, Esther devine totuși disponibilă și altor pretendenţi. Pe lângă descrierea relaţiei între enigmaticul Paul şi apetisanta Esther, apare un scurt episod aventuros al unei excursii în URSS, în timpul căruia Paul și cel mai bun prieten al său explorează în secret, părăsind grupul oficial (aici vine partea in care iși pierde identitatea).
Și chiar dacă iubirea tinerilor este universală, există câteva nuanţe franţuzești, ca de exemplu cea a fetelor care citesc Platon în greacă, sau părinţii care acceptă faptul că fiica lor de 16 ani face dragoste. Petrecerile optzeciste la care iau parte cei doi și încaierările de stradă din care Paul iese șifonat pentru prezența in spațiul lui Esther conferă dramei lui Desplechin un aer rebel si electrizant numai bun de gustat.
De ce să-l vizionezi? Pentru că este sincer, pentru că nu este siropos-clișeic și poate pentru că privirea lui Esther este din altă lume. Am menționat cumva că este chiar mișto?
