Parcă mai așteptate decât orice festival, sărbătoare sau eveniment, în 2016 au fost alegerile americane. Ai crede că suntem prea departe de America ca să ne intereseze situația lor, dar influența SUA se strecoară peste tot. Vrem nu vrem, ne-a molipsit pe toți visul american și, fie că suntem fascinați de el, fie că îl disprețuim, nu putem să nu avem o părere. De luni întregi Facebook-ul vuiește de sute de articole despre Hillay Clinton și Donald Trump. Oamenii au uitat de Nicușor Dan vs. Gabriela Firea și au început să se certe și mai avid pe Hillary vs. Trump. Prieteni vechi s-au supărat unii pe alții, s-a zis că odată cu rezultatele alegerilor ăstora va începe al treilea război mondial, va fi masacru, se vor construi ziduri (reale și imaginare) între oameni care au trăit până acum bine mersi împreună.
A venit și ziua cea mare, iar rezultatele au produs reacții de la râsete și glume despre cum trolli au câștigat alegerile, până la cedări nervoase și lacrimi.
Pentru că de la rezultat încoace am auzit atât de multe păreri pro și contra, bazate uneori pe informații reale și alteori pe simple zvonuri, am vrut să ducem un pic discuția către ce ne interesează pe noi. Așa că, pentru a concretiza un pic problema, am invitat mai multe mai multe persoane din domeniul artei să ne spună dacă lor li se pare că ce se întâmplă în America va avea o influență asupra țării noaste și, mai ales, asupra artei și artiștilor din România și în ce măsură nu e doar o teamă provocată de propaganda de care suntem înconjurați.
SUZANA DAN
Există cumva un răspuns „ecou” la o astfel de întrebare fiindcă și influența „de peste ocean” o simțim sub forma unei obediențe fără drept de apel identică felului în care fratele mic se supune fratelui mai mare. Dacă e un frate mare și înțelept învățăm lucruri bune, dacă e un frate mare și nebun, evident că ne este mai greu. Sincer, m-aș bucura să învățăm din greșelile americanilor care au generat o astfel de situație. Și mai ales să înțelegem de ce naiba s-a putut întampla așa ceva deși sentimentul meu este că în acest moment există o criza a tuturor sistemelor politice și că oamenii realmente s-au săturat de discursuri politice care, oricât de frumos articulate ar fi, nu fac decât să perpetueze aceași stare de funcționare indiferent care dintre părți ar fi la putere și care lideri ar recita poezia. Aberația reală a alegerilor în America rămâne totuși însuși sistemul lor de funcționare care a generat un alt rezultat în ciuda votului popular. Dar asta este altă mancare.
Revenind la posibila influență a acestui rezultat asupra artei din Ro sau a tării îmi place să îmi imaginez că dacă a câștigat un bufon alegerile nu pleacă toată lumea sănătoasă la cap din țara aia în sabatic pâna își termină mandatul. Ar fi culmea. Așa că, oricâte nebunii ar visa Trump, vor fi suficienți oameni și un sistem de guvernare supus unei constituții care nu vor permite toate țăcănelile. În rest, putem să băgăm la cap bine că de mitocani ca Trump este suprasaturată clasa politică din România deci nu are ce să ne cauzeze prea mult ca influență negativă. Dimpotrivă, (dupa cum am văzut din declaratiile lui Becali) monștrii chiar au prins curaj și s-au trezit din amorțeală. Poate mai sănătos ar fi să vedem cum reacționăm noi la voioșiile trump-ilor noștri locali și să lăsăm capra vecinului în pace fiindcă poate să iși poarte și singură de grijă. Diplomatic vorbind, dacă e să iasă nasol, o să intram la grămadă cu toată lumea, nu avem noi stea în frunte încât să fim vizați în mod special.
IOSIF KIRALY
Din punct de vedere cultural, interesul Statelor Unite ale Americii față de România este, din păcate (și nu de azi-de-ieri) foarte redus. La scurt timp după căderea comunismului, pe la începutul anilor 90 guvernul american a decis închiderea Bibliotecii Americane din București (care a fost un reper cultural pentru multi artiști, studenți și în general pentru intelectuali înainte de 1989) iar Centrul Cultural American există doar cu numele însă nu are niciun fel de activitate și nici măcar o pagină de internet nu are. Comparativ, țări mult mai mici cum ar fi Austria, Cehia, sau țări ca Germania, Franța, Marea Britanie, Polonia, sunt foarte active in Romania.
Și din punct de vedere economic, situația este în oarecare masură asemănătoare, sau în orice caz, mult sub ceea ce ar fi normal să fie.
Dacă România prezintă la ora asta vreun interes pentru Statele Unite, acela este unul strategic-militar, datorită așezării sale geografice. Dar geografia nu va mai fi suficientă în viitorul apropiat. România va trebui să ofere mai mult pentru protecția militară pe care o primește. În primul rând va trebui să investească mai mult în propria dotare militară, să devină mai autonomă și, în același timp, să devină o țară influentă în zonă, ceea ce nu este la ora actuală.
Pe de altă parte, în Statele Unite, cultura este în cea mai mare parte finanțată din fonduri private iar multi artiști din lumea intreagă și, bineințeles, și din Romania (eu însumi numărându-mă printre ei) au fost invitați și au participat la diferite activități/evenimente (expoziții, festivaluri, rezidențe artistice etc.) organizate de muzee, fundații, galerii, centre artistice de acolo. Cred că și în continuare dacă un artist român va fi interesant pentru o astfel de organizație culturală americană, nu va fi niciun impediment ca acesta să fie implicat și să participe.
În concluzie, cred că noua echipă guvernamentală ce se va instala la Casa Albă nu va avea nicio influență asupra artei și artiștilor din România. Ar putea oferi însă mai multă materie primă acelor artiști care iși bazează demersul lor pe critica circului politic. Nu exclud însă ca și discursul lui Donald Trump să se schimbe, devenind mai puțin radical și mai nuanțat odată ajuns președinte.
GEORGE ROȘU
Cred că rezultatul alegerilor din SUA va înfluenţa orice parte a globului, direct și indirect. Deja o face – Vezi reacţia noastră. Orice mișcare, și aici vorbim de mișcările istorice negative, au înfluenţat arta vremii respective. Regretul meu este că arta nu înfluenţează rezultatul alegerilor și fără să vreau să produc panică, „miroase a interbelic”, cum zicea cineva zilele trecute.
RADU STANCU
Nu îmi dau seama dacă rezultatul alegerilor din Statele Unite va afecta direct artiștii din România. Peisajul artistic din România e conectat în mare parte la zona europeană, atât din punct de vedere creativ cât și din punct de vedere tehnic. Însă, deja observăm un efect de domino și in Europa, prin alunecarea multor state către populism naționalist: Slovacia, Cehia, Ungaria, urmează alegeri cu miză foarte mare in Austria si în Franța. Aceste schimbări vor influența cu siguranță diverse domenii artistice din Romania. România va fi afectată geo-politic de rezultatul alegerilor din SUA mult mai direct. România a devenit o insulă inconjurată de politici influențate sau dictate de către Federația Rusă. Apropierea Turciei și a Bulgariei de Rusia, pune foarte multă presiune pe flancul estic al NATO, iar declarațiile din campania electorală ale președintelui ales, Donald Trump, cu privire la statutul Alianței Nord Atlantice, vin să debalanseze mai mult situația deja tensionată din estul Europei.
RADU VANCU
Ceea ce e surprinzător (deși termenul corect ar fi „deprimant”) e nu faptul că oamenii l-au votat pe Trump; pot înțelege că, exasperați de un status quo corupt, au comis gestul radical de a vota un extremist. (Care e cel puțin la fel de corupt ca și Hillary Clinton – dar n-o să insist acum asupra evidenței.) Ce nu înțeleg e patima cu care unii intelectuali țin să ne explice că Trump e palatalizabil, domesticibil, că ce a spus în campanie nu va face în realitate, ba chiar că toată campania lui e o lecție despre cum se câștigă alegerile într-o democrație.
Abia asta mă deprimă: că oameni care predau teorie politică în universități occidentale acceptă limbajul urii, ba chiar îl consideră exemplar pentru ceea ce are de făcut un politician într-o democrație. Nu e musai să fii scriitor ca să știi că violența limbajului catalizează cu necesitate violență reală; că ura din hate speech se transferă imediat în ura din stradă; că rasismul, misoginia, agresivitatea din limbaj se fac, toate, reale. E limpede deja, de câțiva ani, că intrăm într-o nouă eră a violenței, una pandemică și cu un potențial de distrugere enorm; iar Trump, prin tot ce a făcut până acum, e atât un epitom al acestei violențe, cât și un catalizator al ei. De la rasism și misoginism până la atacurile la NATO, fiecare gest al lui a demonstrat-o. Chiar acceptând ipoteza implauzibilă a „domesticirii” lui de către sistem – rămâne inacceptabil discursul violenței. Care a făcut deja mult rău, și mă tem că va mai face în continuare.
O spun cu tristețe, ca un om de centru dreapta, deci teoretic de partea republicanilor: ceea ce aștept de la o dreaptă responsabilă e să construiască un capitalism incluziv, atent la minorități și la grupurile defavorizate; ceea ce a oferit Trump e opusul riguros al acestui gen de capitalism al empatiei. A adus la conducerea celui mai puternic stat al lumii nu empatia și atenția la celălalt, ci discriminarea și brutalitatea. Nu moderația, ci extremismul. În realitate, Trump nu e nici de dreapta, nici de stânga; e doar un prădător rapace. Tot ce e mai slab decât el e pradă.
Și, din păcate, de acum înainte tot restul lumii e mai slab decât el.
