Ideo Ideis Festivalul Național de Teatru Tânăr își serbează anul acesta majoratul. Cu ocazia împlinirii celor 18 ani în centrul comunității din Alexandria, unde vară de vară festivalul reunește trupe de adolescenți din toată țara, am stat de vorbă cu o parte dintre trainerii și mentorii ediției de anul acesta. Printre ateliere, spectacole și proiecții, ne-am strâns la Conciato (restaurantul-navă mamă al festivalului) și am povestit despre relația lor cu Ideo Ideis de-a lungul anilor, despre workshop-urile pe care le coordonează și despre cum reușesc să facă lumea să semene cu ei.
La Ideo Ideis#18, Vlad Ionuț Popescu este trainer-ul trupei Gong din Roman.
Daria Ancuța: Vlad, cum ți s-au intersectat ție drumurile cu Ideo Ideis? Care e povestea ta cu festivalul și cum a fost la primul atelier cu adolescenții?
Vlad Ionuț Popescu: Pentru mine, e prima experiență ca trainer. Sunt singurul din toată gașca de traineri care n-a avut până acum nicio tangență cu asta. Ceilalți au mai avut experiențe similare în alte festivaluri, dar pentru mine e prima dată când lucrez cu adolescenți. Am participat la Ideo Ideis când eram în clasele a XI-a și a XII-a, cu trupa pe care eu și proful meu am înființat-o (n.r. e vorba despre Dănuț Solcan, profesor de istorie în cadrul Colegiului Național „B. P. Hașdeu” din Buzău, alături de care Vlad a creat Trupa treivirgulăpaișpe). M-a luat prin surprindere faptul că echipa festivalului mi-a scris vara asta să mă întrebe dacă vreau să fiu trainer. Le-am spus Eu vreau, dar sunteți siguri? Nu cred că sunt genul de om care să aibă un instinct pedagogic înnăscut sau cel puțin nu l-am descoperit încă. Problema nu e că nu știu să ofer mai departe, dar îmi place să mă implic total în ce fac și nu am o răbdare de fier atunci când privesc de pe margine. Încerc să fiu cât mai onest cu adolescenții, dar am momente în care nu știu cum trebuie să mă comport cu ei. Dacă încep să vorbească random, ce fac? Le spun să tacă? Nu le spun să tacă? Până la urmă, cine sunt eu să le spun să tacă? Sunt momente în care e puțin haos. Uneori, simt că energia e mai low și nu știu cum să îi determin să fie mai implicați în ceea ce fac. Și mi-e greu să analizez ce se întâmplă, pentru că e prima dată când fac asta și nu prea am un termen de comparație.
Sorana Gurău: Ce idei ai avut atunci când ți-ai construit atelierul?
Vlad Ionuț Popescu: Am fost foarte reticent să intru în zona de actorie cu ei. Nu știu dacă mă aflu într-o poziție care să-mi permită să le spun cum se face. Nu mă simt pregătit să dau sfaturi sau să le inoculez viziunea mea despre meseria asta. Dar, într-adevăr, mi-am făcut un plan înainte să vin aici. Pentru că am un background și în dans, mi-am propus să lucrăm împreună la conștientizarea propriilor corpuri. Dacă ești stăpân pe corpul tău, el te ascultă fără ca tu să îți propui asta în mod conștient. Și cred că asta e esențial pentru actori. Controlul asupra propriului corp salvează foarte multă energie pe scenă, iar ăsta e un lucru pe care îl observ la mulți dintre actorii care îmi plac mult. Întotdeauna am lucrat în direcția asta și m-am lăsat ghidat de corporalitate atunci când am gândit atelierul. Judith State este mentorul care va lucra cu ei în festival și știu că și ea folosește aceeași tehnică, deci cred că e bine că o să aibă continuitate.
Daria Ancuța: Simți că înveți ceva din lucrul cu adolescenții?
Vlad Ionuț Popescu: I-am rugat ieri să împărtășească un eveniment despre care ei cred că le-a schimbat viața. Mulți mi-au zis – Când am intrat în trupă. Deși mulți dintre ei nu vor să continue profesional cu actoria, sunt conștienți că trupa i-a schimbat în bine, că le-a dat o energie specială.
Daria Ancuța: Că i-a schimbat mai mult uman decât artistic…
Vlad Ionuț Popescu: Da. Când ești la început de drum și știi că vrei să faci actorie toată viața, de obicei te concentrezi foarte tare pe a face lucrurile cât poți tu de bine și uiți să te bucuri de drum. Știu asta pentru că și eu am fost la fel. Asta cred că pot să învăț de la ei, să fiu mai prezent și să mă bucur de ce mi se întâmplă, fără presiunea succesului.
Sorana Gurău: Hai să vorbim puțin și despre sloganul ediției – Faci lumea să semene cu tine. Cum simți că se reflectă în viața ta de zi cu zi, în munca ta în teatru?
Vlad Ionuț Popescu: Cred că dacă aș face lumea să semene cu mine, ar deveni foarte conștientă de sine. S-ar afla într-un proces continuu de autocunoaștere, care uneori e foarte dificil de dus. Ar deveni mai conștientă de părțile negative care o influențează și ar lucra la asta, ar încerca să se împace cu zonele mai puțin bune ale ei. Dacă lumea ar semăna cu mine, ar putea deveni mai bună doar cu multă sudoare interioară.
Daria Ancuța: Pe final, am pregătit o provocare pe care vrem să o lansăm fiecărui trainer. Pentru că Ideo Ideis își serbează majoratul anul acesta, vrem să te rugăm să împărtășești cu noi o amintire de la propriul tău majorat.
Vlad Ionuț Popescu: Chiar m-am gândit de curând la majoratul meu. Am avut peste 100 de invitați, ceea ce acum mi se pare ciudat rău de tot. Am două amintiri preferate. Prima – la poza de grup, unde trebuia să încapă toată lumea, eram atât de mulți încât ospătarul nu m-a găsit și i-a dat tortul unui prieten. Așa că la poza de grup de la majoratul meu ține altcineva tortul, iar eu sunt pe undeva prin fundal. A doua – unul dintre cei mai buni prieteni de-ai mei a vomitat pe mama. Suntem încă prieteni. Dar da, fugea la baie și n-a mai apucat să ajungă și cred că mama i-a ieșit în cale. Da… Cam asta a fost.
Vlad a debutat în teatru cu „Împăratul Muștelor” (Teatrul Excelsior, r. Tudor Lucanu), iar în timpul facultății a avut diverse colaborări cu regizori de teatru cunoscuți, printre care Radu Afrim („Pădurea Spânzuraților”) și Andrei Măjeri („Medea’s Boys”). În film a lucrat în cadrul mai multor producții naționale sau internaționale – „Taximetriști” (r. Bogdan Theodor-Olteanu), „Voyagers” (r. Neill Burger), scurtmetrajul „Dincolo” (r. Luca Pereș-Bota), „Tata mută munții” (r. Daniel Sandu) sau scurtmetrajul „Mama mea e numai una” (r. Teona Galgoțiu).
În prezent colaborează cu mai multe teatre din București, independente sau de stat, precum TNB, Teatrul de Comedie, Apollo111, Replika, unteatru, TDR, Godot sau Masca (în cadrul Stagiunii de Teatru Politic), iar în viitorul apropiat îl veți putea urmări în lungmetrajele „Ieșire de Urgență” (r. Bogdan Mureșanu) sau „The Art of Stealing” (r. Jorien von Nes).
Sursa: https://www.ideoideis.ro
Foto credit: Sabina Costinel, Matei Bumbuț
