Se spune că frica este cea mai puternică emoție umană. și probabil așa și este. Corpul uman reacționează într-un mod unic atunci când ne este frică, iar mintea noastră făurește imagini lugubre ca răspuns la necunoscut. Evident, asta a trebuit să fie folosit și în sfera divertismentului, pornind de la picturi grotești la filme horror proaste. Dar cel mai bun mediu pentru a transmite frica rămâne literatura. Combinația de imagini transmise de scriitor și imaginația cititorului pot da naștere la hiperbole de transpirație și coșmaruri. Sau nu. Personal, consider că am ajuns oarecum desensibilizați la forma asta de entertainment; există puține lucruri care mă mai scarpină pe curiozitatea morbidă. Mai degrabă, zilele astea suntem înspăimântați de crize existențiale și nihilism.
Tocmai de aceea trebuie să vă recomand Teatro Grottesco a lui Thomas Ligotti. Nu e ceva ce citești înainte să te culci ca să visezi urât, nu e ceva ce poți citi pe tren să ignori vreun interlocutor vorbăreț și nu e ceva ce poți citi pe toaletă. Ca digerare, aș zice că se asemuiește cu marile opere de filosofie; ai nevoie de timp, atenție și introspecție pentru a ajunge la miezul ei, și anume impactul gri al realității asupra conștiinței de sine. Știu, sună a snobism, dar Ligotti, pe lângă antologiile sale horror, a scris o singură carte de non-ficțiune ce se intitulează pe numele său mic The Conspiracy Against The Human Race: A Contrivance of Horror. Pe scurt, ACATHR:ACOH este un scurt eseu asupra antinatalismului și al nihilismului, și, dacă ați văzut primul sezon din True Detective, cam tot ce zice Rust Cohle e furat (uneori cuvânt cu cuvânt) de acolo.
Teatro Grottesco e o compilație de povestiri a unor indivizi torturați, de șansă, de providența cosmică, ce-și servesc existența morbidă în orășele bizare, frecventate de personaje sinistre, chiar demonico-comice. Ligotti reușește să construiască una dintre cele mai fantastice și stranii lumi literare din câte mi-a fost dat să citesc, formând un ciclon din imaginația sa și forța vocabularului său, scoțând la iveală din imaterialitatea cititorului frici primordiale ce au stat la baza civilizației umane, frica de necunoscut, de lucruri ce nu ne-a fost nouă să cunoaștem. Ai senzația că lumea colecției este pe lângă tine, ca și cum o ai în colțul vederii, dar când întorci capul dispare fără nici o urmă. Constant, simți o apăsare mentală pe umeri, pe piept, pe spate, dar nu este apăsarea vreunei deități lovecraftiene, nici apăsarea morții lui Poe (poeiene, poene, ăăă), ci greutatea adâncimii disperării umane.
Teatro Grottesco se poate achiziționa de pe Amazon. Dacă aveți noroc.
What Should I Read Next este rubrica Dissolved Magazine ce reunește recomandări de carte pentru cei ce n-au timp și răbdare să citească recenzii mai lungi de 1.000 de cuvinte. Ilustraţie cover de Andrei Nicolescu.
