Cu ochii pe FKA twigs

ianuarie 11, 2017
5 min read

You know when you say something at a dinner party and then everyone looks at you like „Why would you say that?”, but maybe some people want to talk to you more because you said that? That’s what I feel like when I make music.

Tahliah Debrett Barnett e FKA twigs pe scenă: FKA pentru că sună impunător, fără să vină de undeva, și Twigs pentru că, de când era mică, oasele îi trosneau când dansa. Ambii ei părinţi au fost dansatori: cu genele norocoase și multă muncă a ajuns în videoclipurile lui Ed Sheeran, Jessie J, Taio Cruz și Kylie Minogue. Ca muzician a debutat în 2012; atunci nimeni nu era sigur ce era mai exact: o trupă, un proiect, un el sau o ea, până a apărut primul videoclip în care își arăta faţa, pus la punct de Jesse Kanda, care i-a făcut pe privitori să se simtă inconfortabil.  Îl avea în mânecă și pe Arca, un producător care mai lucrase cu Björk și Kanye West. În 2014, Twigs a sărit pe locul 30 în Billboard 200.

Are beat-uri progresive și vizualuri foarte bune: dacă nu-ţi place Twigs, nu poţi să zici că nu ţi-a atras atenţia. În interviuri, însă, agresivitatea și excentrismul se evaporă și rămâne o fată  fragilă care vorbește încet și moale. Te gândești cum a putut să facă spectacolul ăla, cum s-a culcat pe scenă, a plâns isteric, a început să râdă și apoi să cânte? De unde apar toate astea?

Fotografie de la un concert din AmsterdamTahliah are 28 de ani și e fix pachetul pe care îl vrea secolul curent: își exprimă sexualitatea prin artă fără inhibiţii sau superficialitate (apare în topul Songs about sex that are better that the real thing), e feministă, reprezintă POC în media (și vorbeşte deschis despre atacurile rasiste pe care le primește) și nu demult a organizat un workshop de dans pentru fanii ei. Are viziuni noi despre ce înseamnă frumuseţea și puterea și mizează mai mult pe emoţie decât pe simetrie. Dansatorii ei sunt încurajaţi să depășească barierele de gen și să-și etaleze personalitatea, pentru că ea știe cum e să ai un șef care să nu îţi permită asta. Plus că își regizează singură majoritatea videoclipurilor.

Da, cântă mult despre sex și putere; explorează abuzul și supunerea, dar și fragilitatea intimităţii. Mie mi-a sărit în ochi M3LL155X (se citește Melissa), cel mai recent EP lansat sub forma unui scurtmetraj. E o agresivitate în muzica ei pe care n-am mai văzut-o înainte, pentru că nu mai e pasivă, Twigs legată de sfori, dar mă domini doar pentru că te las eu. Acum o spune pe faţă.

De exemplu, în Figure 8, când vocea ei e deformată de efecte, devine, în sfârșit, un narator cinic și lucid: „Figures of 8 around your face / Elaborate, your eternity /You’re so fucking fake that it’s hurting me / I’m just jealous cause you’re more alive than what I’ll ever be (…) / Teach me how to lead with my middle finger / Boys growing boys growing girls into women / Teach me how to live life like I’m not a singer”. Figure 8 vine de la mișcările de mâini pe care le fac dansatorii de vogue pentru a atrage atenţia asupra feţei: “Every hand movement that you do in voguing is a figure of an 8 and that is eternity. Every single move has to flow into the other like the eternal move that never stops moving.” Și pentru că e o melodie despre eternitate, să o aleagă pe Michele Lamy (muza creatorului de modă Rick Owens) pentru videoclip a fost o decizie minunată.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=bYU3j-22360]

I once said to a boy, ‘You’re a really good kisser,’ and he said, ‘You’re only as good as the person you’re kissing.’ I think it’s the same with the music. If someone [says], ‘Your music is really provocative,’ I’m only as provocative as the person that’s listening to it.

Figure 8 e prima. După vine I’m Your Doll, pe care a scris-o cu zece ani înainte să o lanseze și nu mai simte că o reprezintă. Atunci când e submisivă, lasă să se vadă că se preface. Când se schimbă melodia, revine la atitudinea naturală, cea intimidantă, și apare cu un baby bump. Am crezut că e acolo ca să arate consecinţele unui abuz, dar e mai puţin complicat de atât.

A explicat într-un interviu că i-a venit ideea din diferenţa standardelor de atractivitate la femei: toată lumea vorbește de sâni și șolduri, dar nimeni nu vorbește despre cât de fascinant e că o femeie poate crea ceva în propriul corp. „If I see a pregnant woman, I can’t stop staring.” Și e straniu că nu e o accepţie comună ca sarcina să te facă frumoasă și empowered. Când Twigs a ales să apară cu un baby bump a fost ca și cum ar fi ales să apară cu bijuterii: pur și simplu, s-a simţit puternică arătând așa.

Cel mai des e întrebată de unde îi vin ideile, cum își perpetuează originalitatea, și niciodată nu se arată enervată. Crede că toată lumea poate face ce face ea. Sunt doi poli pe care ea îi provoacă: interiorizarea, cu care își explorează personalitatea, și libertatea, care amplifică totul. Alteori dă răspunsuri foarte simple, cum ar fi mă inspiră prietenii mei.

Ce urmează? După 2016, în care a avut și turnee, și proiecte în care reunea mai multe spectre ale artei, nu anunţă multă acţiune pentru 2017. Până atunci, aruncaţi o privire pe situl oficial (lansat de curând) care cuprinde întreaga ei arhivă, sau la piesele noi (Youth, Beach, Yes Yes Yes) care n-au fost încă botezate în studio.


Imagini: thumbnail, foto 1, foto 2

Citate: 1, 2

Categorii:
Marta Lascar

entp, chaotic neutral, ancient greek enthusiast

Cele mai noi articole

C Read More

Teatruiunie 21, 2025

Cum mi-am petrecut sfârșitul verii – o copilărie cu gust de amintire

Copilăria, cu miros de iarbă caldă și râsete scăpate printre lacrimi, își găsește ecoul scenic în spectacolul Cum mi-am petrecut sfârșitul verii, montat de Teatrul […]

D Read More

Teatruiunie 21, 2025

Decalogul după Hess – un portret scenic al negării și damnării – la Festivalul Atelier Baia Mare

În cadrul Festivalului Internațional de Artele Spectacolului ATELIER, ediția a 31-a, o ediție ce își propune să radiografieze teatrul nord-vestic prin diversitate tematică și stilistică, […]

M Read More

Teatrumai 14, 2025

„MASS” – teatrul ca loc al durerii, întrebării și iertării

Pe o scenă aproape goală – o masă, patru scaune și un candelabru luminos ce evocă imagini biblice – se întâlnesc patru oameni sfâșiați de […]

O Read More

Teatrumai 14, 2025

 „Omul Pernă” – coșmarul absurd al unui povestitor într-o dictatură fără ieșire

Montarea piesei „Omul Pernă” de Martin McDonagh, în traducerea lui Eugen Gyemant, aduce pe scena Teatrului Municipal Baia Mare o doză concentrată de umor negru, […]

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.

Sau caută un cunvânt cheie