Apusurile de la MOX vindecă suflete

august 2, 2016
5 min read

Festivalul de muzică electronică, MOX, a ajuns la cea de-a cincea ediție, ediție aniversară, care a suprins prin originalitate, ca în fiecare an. Însă de data aceasta, băieții au depășit orice așteptare, pregătind numeroase surprize pentru cei 5000 de participanți.

Există momente în care, ca și jurnalist, este mult prea greu să fii obiectiv, deși este -poate- cea mai importantă calitate de care ai nevoie. Însă de data aceasta nu va fi o știre, un reportaj sau un feature. Nu voi încerca să mă încadrez într-un gen jurnalistic. Va fi pur și simplu un text din suflet, despre liniște sufletească.

Încă de cum am făcut stânga de pe E60 spre Valea Drăganului, județul Cluj, un semn a indicat drumul către festival. Câțiva zeci de kilometri mai târziu, am ajuns, cu cortul în spinare la intrarea în festival, iar un platou imens, verde, înconjurat de copaci și plin de aer curat ne-a întâmpinat. Deși era prima zi, iar organizatorii cu voluntarii mai aveau mult de muncă, muzica deja răsuna, iar în fața scenei se adunaseră deja câțiva curajoși care au lăsat grijile deoparte și savurau ritmul.

Dar MOX-ul nu este doar despre muzică. Nu trebuie să fii un fan al muzicii electronice, care răsună aici pentru a participa la festival. Nu trebuie să te încadrezi într-un tipar, ci trebuie să fii tu însăți, fiindcă vei găsi cu siguranță ceva care să îți placă. Poți să cunoști oameni noi, poți să desenezi, să cânți, să alergi, să te dai în hamac, să stai în jurul focului sau să te așezi pe iarbă, fără nicio grijă și să te îndrăgostești de cerul plin de stele.

”Oamenii care vin, de fapt ei fac festivalul, comunitatea aceasta. Ei dau un plus și o valoare. Noi, personal, nu am găsit-o la niciun alt festival. Nu sunt incidente, sunt prieteni care vin, petrec și se destind aici, într-o atmosferă de munte. Și dacă nu sunt prieteni, pleacă acasă cu prieteni noi. Cam asta este MOX-ul”, a spus Marius Bugeac, unul dintre organizatori, care a reușit să răspundă la câteva întrebări, făcând o pauză din ritmul continuu de ”du-te-vino” în care au fost prinși cu toții în toate aceste zile.

 

Față de anul trecut, când MOX-ul a fost organizat la Buscat-Băișoara, alegerea locației de anul acesta a fost bine-venită, mai ales datorită platoului imens, a copacilor și a drumului relativ ușor de parcurs. De asemenea, în timp ce mulți dintre moxiști au preferat să danseze, alții au putut să stea la povești pe baloți de fân, la un pahar de Tatratea sau ronțăind niște porumb fiert.

Pe unii pe care, poate, i-a chinuit talentul au luat cu asalt atelierele de creație, învățând, spre exemplu, să facă tatuaje cu henna. Momentul meu preferat, însă, a fost cel organizat de Zestrea, un grup de tineri care doresc să promoveze cultura țărănească autentică prin ateliere de creație populară și reconstituire istorică. Aceștia au făcut un dans de priveghi, care, deși în zilele noastre este un eveniment trist, pe vremea strămoșilor noștri era un motiv de sărbătoare. Astfel, tinerii de la Zestrea au îmbrăcat costume tradiționale, măști, au dansat, au cântat și au sărit prin foc. Deși într-o oarecare măsură acest ritual nu s-a potrivit, poate, în totalitate cu ideea festivalului, pentru membrii organizației a reprezentat o provocare și o șansă de a se face vizibili.

”Este o provocare. Este prima dată când abordăm un astfel de eveniment, fiindcă în mod evident o manifestare de cultură tradițională autentică este parte dintr-o lume care merge în altă direcție, neconvergentă cu lumea modernă, din care face un festival de genul acesta. Aici se adună multă lume. Dacă facem un eveniment de cultură tradițională nu o să vină atâția oameni. Așa, poate ne-au văzut câțiva și au putut vedea că în cultura generală există elemente de-a dreptul exotice”, a explicat Sebastian Paic, coordonatorul organizației Zestrea.

13932027_1096066617128541_381914474_o

Scurtele rafale de ploaie nu au deranjat pe nimeni. Unii au preferat să rămână în cort, iar alții au continuat să mișune, să bea, să mănânce, să socializeze. Vremea a fost numai bună, nici prea cald, nici prea rece, fapt pentru care cei prezenți au putut să se bucure liniștiți de tot ceea ce a a avut MOX-ul de oferit.

Line-upul a fost unul de excepție, Cred că sunt Extraterestru, Fantome, Bass Turbat și Vlad Dobrescu B2B cu Sauce făcând capul de afiș. Mulți artiști clujeni ne-au făcut și ei sângele să danseze după ritm, printre care, îi voi enumera, din motive pur subiective pe: DJ Ethylen, N.Ser, GreenBlack, AlexOne, S-T-Phan, Massive Fluo și Sys.

De asemenea, cine dorea putea să se uite la filme sau desene, oferite de Cinemobil, iar Tudor, cel care se plimbă prin țară pentru a oferi oamenilor posibilitatea de a se bucura de filme, desene sau documentare, a ”dat play” la filmul Usturoi. Pentru mulți dintre cei participanți, a fost o șansă nesperată de a vedea acest film românesc atât de apreciat.

Din aceste motive MOX nu este un simplu festival de muzică. Este despre muzică, prieteni, familie, artă, cultură, aer curat, priveliști care îți taie respirația și apusuri minunate.  Antoine de Saint-Exupéry zicea în Micul Prinț ”într-o zi, am văzut apusul de soare de patruzeci şi trei de ori! Ştii… când eşti aşa trist îţi place să te uiţi la apusurile de soare…”. Și tocmai despre asta este vorba. Oricât ai fi de trist, apusurile de la MOX te vindecă, fără îndoială.

Poze: Music Outdoor Experience, Veronica Bodea

Categorii:
Bianca Tămaș

Jurnalistă, scriitoare, iubitoare de apusuri, nori și Micul Prinț. Țin mereu să am dreptate și-mi duc argumentele până în pânzele albe. Când am chef.

Cele mai noi articole

C Read More

Teatruiunie 21, 2025

Cum mi-am petrecut sfârșitul verii – o copilărie cu gust de amintire

Copilăria, cu miros de iarbă caldă și râsete scăpate printre lacrimi, își găsește ecoul scenic în spectacolul Cum mi-am petrecut sfârșitul verii, montat de Teatrul […]

D Read More

Teatruiunie 21, 2025

Decalogul după Hess – un portret scenic al negării și damnării – la Festivalul Atelier Baia Mare

În cadrul Festivalului Internațional de Artele Spectacolului ATELIER, ediția a 31-a, o ediție ce își propune să radiografieze teatrul nord-vestic prin diversitate tematică și stilistică, […]

M Read More

Teatrumai 14, 2025

„MASS” – teatrul ca loc al durerii, întrebării și iertării

Pe o scenă aproape goală – o masă, patru scaune și un candelabru luminos ce evocă imagini biblice – se întâlnesc patru oameni sfâșiați de […]

O Read More

Teatrumai 14, 2025

 „Omul Pernă” – coșmarul absurd al unui povestitor într-o dictatură fără ieșire

Montarea piesei „Omul Pernă” de Martin McDonagh, în traducerea lui Eugen Gyemant, aduce pe scena Teatrului Municipal Baia Mare o doză concentrată de umor negru, […]

Begin typing your search above and press return to search. Press Esc to cancel.

Sau caută un cunvânt cheie